4 intrări

22 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nobila vt [At: HELIADE, O. II, 202 / V: (cscj) ~li / Pzi: ~lez / E: nobil] 1 A ridica la o treaptă mai înaltă Si: a înnobila. 2 A da distincție Si: a înnobila. 3 A acorda titlul de nobil Si: a înnobila.

NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal prețios, v. prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în cantități mici. II. S. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.

nobil, ~ă [At: RÎND. JUD. ap. DLR / V: (înv) ~bâl, nobl sm, ~ble a, ~blu, noablă a / Pl: ~i, ~e / E: lat nobilis, ger nobel, it nobile, fr noble] 1 smf Persoană care face parte din nobilime (1) Si: aristocrat, patrician, (asr) patricin. 2 smf (Spc) Boier. 3 a Care aparține nobilimii. 4 a Din neam boieresc. 5 a De rang înalt. 6 a De viță veche. 7 a Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. 8 a (Îs) Metal ~ Metal prețios. 9 a (Îs) Gaz ~ Fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în atmosferă în mici cantități. 10 a Care pune într-o lumină foarte favorabilă pe cineva Si: deosebit, înalt. 11 a Care dă dovadă de superioritate morală, de cinste, de spirit, de abnegație Si: ales, generos. 12 a Capabil de sentimente înalte. 13 a (Fig) Distins. 14 a (Fig) Elegant. 15 a (Fig) Desăvârșit. 16 a (Spc; fig) Fin. 17 a (Spc; fig) Grațios. 18 a (D. cai) Cu înfățișare impunătoare Si: splendid, superb. 19 a (Pex; d. cai) De rasă.

NÓBIL, -Ă, nobili, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte; generos, ales. Om nobil. ♦ Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva. O acțiune nobilă. 2. Distins, elegant, desăvârșit; grațios. 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate. ◊ Metal nobil = metal prețios, v. prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. II. S. m. și f., adj. (Persoană) care face parte din nobilime (1). – Din lat. nobilis, germ. nobel, it. nobile, fr. noble.

NÓBIL1, -Ă, nobili, -e, adj. 1. Care dă dovadă de generozitate, cinste, curaj, spirit de abnegație; generos, ales, bun. Lumea sovietică e plină de oameni sănătoși sufletește, devotați și nobili. SADOVEANU, E. 194. Acela este nobil ce moare pentru țară! BOLINTINEANU, O. 143. Nu doară că tăgăduiesc caracterul lui cinstit și nobil. NEGRUZZI, S. I 49. ♦ Care face cinste, care onorează. Înveselit de lumină și primăvară, se hotărî numaidecît să le dea [banilor] o nobilă întrebuințare. SADOVEANU, O. VIII 156. Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, M. 15. 2. Distins, elegant, grațios. Scriitor retoric este apoi și Nicolaie Bălcescu, dar retorica lui este nobilă; ea este intervenția unui vorbitor plin de demnitate. VIANU, A. P. 30. Nobilă, cu ochi de flăcări, ea privește-n față-i drept. COȘBUC, P. I 121. Figură nobilă și melancolică; niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță încoronau ochii ei negri ca mura. NEGRUZZI, S. I 44. ◊ (Adverbial) Venețio măreață!... În vremile trecute a libertății tale... Cînd nobil răzămată pe falnicul tău leu, Videai Adriatica. ALECSANDRI, P. I 164. ♦ (Despre animale, mai ales despre cai) Cu înfățișare impunătoare; de rasă aleasă. Nobilul animal de rasă e prins în zbor, e redat în toate mișcările lui. GHEREA, ST. CR. III 358. Aruncîndu-se în zece copce, ajunse ținta, nobilul dobitoc! NEGRUZZI, S. I 42. 3. (În expr.) Metal nobil = metal prețios. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în mici cantități. Heliul și neonul sînt gaze nobile.

NÓBIL2, -Ă, nobili, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din pătura socială a nobilimii. V. aristocrat, boier. Pămîntul pe care stai d-ta astăzi era al unui mare nobil cu mii de slugi. SAHIA, U.R.S.S. 101. Fu atunci o dispută între săcui, din care unii voiau să păstreze în viață vreo cîțiva din nobilii prinși, iar alții cereau ca să se omoare îndată «acești oameni nesuferiți și vrednici de ură». BĂLCESCU, O. II 259. ◊ (Adjectival) Agă? Agă? Bine, fie! Rangu-i nobil și-l primesc. ALECSANDRI, T. I 139. – Variantă: (învechit) nóblu (KOGĂLNICEANU, S. 4, BUDAI-DELEANU, Ț. 362) s. m.

NÓBIL, -Ă adj. 1. Cinstit, generos; ales; bun; curajos. ◊ Metal nobil = metal prețios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în cantități mici în atmosferă, ca: heliu, neon, argon, kripton. 2. Distins, grațios, elegant. 3. s.m. și f. Care face parte din vârfurile privilegiate ale societății (mai ales în orânduirea feudală); aristocrat. [< lat. nobilis, cf. it. nobile].

NÓBIL, -Ă I. adj. 1. cinstit, generos, mărinimos; ales; bun, curajos. ♦ metal ~ = metal prețios; gaz ~ = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore, care se găsesc în cantități mici în atmosferă. 2. distins, grațios, elegant. II. s. m. f. persoană care face parte din nobilime. (< lat. nobilis, germ. nobil, it. nobile, fr. noble)

NÓBIL2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește înalte calități morale; care are idei și sentimente alese. Om ~. 2) Care se impune prin distincție; distins. Faptă ~ă. 3): Metale ~e metale prețioase (aurul, argintul, platina). Gaze ~e gaze, de obicei inerte (heliul, neonul etc.), care se găsesc în cantități mici în atmosferă. 4) Care ține de nobilime; propriu nobilimii. /<lat. nobilis, germ. Nobel, it. nobile, fr. noble

nobil a. 1. care face parte din clasa cea mai înaltă a societății; 2. fig. care are sentimente alese: o inimă nobilă. ║ m. cel ce se trage dintr’o familie nobilă.

în- și inobiléz v. tr. (d. nobil, după fr. ennoblir, a înălța moralmente, și anoblir, a primi în nobilime). Fac nobil, primesc în nobilime. Fig. Rîdic moralmente: virtutea te înobilează. – Unele dicționare zic înobilésc, ceĭa ce nu e uzitat.

* nóbil, -ă adj. (lat. nóbilis, ilustru, nobil, d. nóscere, a cunoaște. V. ignobil). Care face parte din clasa cea maĭ înaltă a societățiĭ: persoană nobilă. De nobil, boĭeresc: sînge nobil. Fig. Frumos, distins, elegant: aer, stil nobil. Generos, ĭertător: inimă nobilă. Metale nobile, auru, argintu, platina. Părțĭ nobile (ale corpuluĭ), inima, creĭeru ș.a. fără de care vĭața nu poate exista. S.m. Boĭer, aristocrat, om din cea maĭ înaltă clasă socială. Adv. Ca nobiliĭ, boĭerește, cu nobleță: a te purta nobil. V. blagorodnic, evghenist, patrician, magnat, hidalgo.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nóbil adj. m., s. m., pl. nóbili; adj. f., s. f. nóbilă, pl. nóbile

nóbil adj. m., s. m., pl. nobili; f. sg. nóbilă, g.-d. art. nóbilei, pl. nóbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NÓBIL adj., s. 1. adj. v. ales. 2. s. aristocrat, gentilom, patrician, senior, (rar) magnat. (~ din apusul feudal al Europei.) 3. adj. v. generos. 4. adj. v. prețios.

NOBIL adj., s. 1. adj. ales, aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparține unei familii ~.) 2. s. aristocrat, gentilom, patrician, (rar) magnat. (~ din apusul feudal al Europei.) 3. adj. ales, generos, mărinimos. (Animat de sentimente ~; un suflet ~.) 4. adj. prețios. (Metal ~.)

Nobil ≠ ignobil, josnic, vulgar, ticălos


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nóbil (nóbilă), adj. – Ilustru, prețios, generos. Lat. nobilis (sec. XIX). Der. nobiliar, adj., din fr. nobiliaire; nobilime, s. f. (noblețe, aristocrație); noblețe, s. f. (distincție); înobila, vb., după fr. anoblir.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nobilá, nobiléz, vb. I (înv.) 1. a înnobila; a acorda un titlu nobiliar, a face nobil (pe cineva). 2. a ridica pe o treaptă înaltă a perfecțiunii, a da distincție, a înnobila.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NOBILI, Leopoldo (1787-1835). fizician italian. Inventator (1826) al unui galvanometru cu sistem magnet (astatic) și al primei pile termoelectrice destinate studiului razelor infraroșii.

Intrare: nobila
nobila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
nobili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înobila
înobila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nobil (adj.)
nobil1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nobil
  • nobilul
  • nobilu‑
  • nobilă
  • nobila
plural
  • nobili
  • nobilii
  • nobile
  • nobilele
genitiv-dativ singular
  • nobil
  • nobilului
  • nobile
  • nobilei
plural
  • nobili
  • nobililor
  • nobile
  • nobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: nobilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nobilă
  • nobila
plural
  • nobile
  • nobilele
genitiv-dativ singular
  • nobile
  • nobilei
plural
  • nobile
  • nobilelor
vocativ singular
  • nobilă
  • nobilo
plural
  • nobilelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nobil (adj.)

  • 1. Care dă dovadă de generozitate, de cinste, de spirit de abnegație; capabil de sentimente înalte.
    exemple
    • Om nobil.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Lumea sovietică e plină de oameni sănătoși sufletește, devotați și nobili. SADOVEANU, E. 194.
      surse: DLRLC
    • Acela este nobil ce moare pentru țară! BOLINTINEANU, O. 143.
      surse: DLRLC
    • Nu doară că tăgăduiesc caracterul lui cinstit și nobil. NEGRUZZI, S. I 49.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care face cinste, care onorează, care pune într-o lumină favorabilă pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • O acțiune nobilă.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Înveselit de lumină și primăvară, se hotărî numaidecît să le dea [banilor] o nobilă întrebuințare. SADOVEANU, O. VIII 156.
        surse: DLRLC
      • Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, M. 15.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Scriitor retoric este apoi și Nicolaie Bălcescu, dar retorica lui este nobilă; ea este intervenția unui vorbitor plin de demnitate. VIANU, A. P. 30.
      surse: DLRLC
    • Nobilă, cu ochi de flăcări, ea privește-n față-i drept. COȘBUC, P. I 121.
      surse: DLRLC
    • Figură nobilă și melancolică; niște sprincene pe care penelul nu le-ar fi încordat cu atîta delicateță încoronau ochii ei negri ca mura. NEGRUZZI, S. I 44.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Venețio măreață!... În vremile trecute a libertății tale... Cînd nobil răzămată pe falnicul tău leu, Videai Adriatica. ALECSANDRI, P. I 164.
      surse: DLRLC
  • 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. (Despre animale, mai ales despre cai) Cu înfățișare impunătoare; de rasă aleasă.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Nobilul animal de rasă e prins în zbor, e redat în toate mișcările lui. GHEREA, ST. CR. III 358.
        surse: DLRLC
      • Aruncîndu-se în zece copce, ajunse ținta, nobilul dobitoc! NEGRUZZI, S. I 42.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Metal nobil = metal prețios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.3. Gaz nobil = nume dat fiecăruia dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în atmosferă în cantități mici.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Heliul și neonul sunt gaze nobile.
        surse: DLRLC
  • 4. Care face parte din nobilime.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Agă? Agă? Bine, fie! Rangu-i nobil și-l primesc. ALECSANDRI, T. I 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

nobil, -ă (persoană) nobil nobilă noblu

  • 1. Persoană care face parte din nobilime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aristocrat, -ă 2 exemple
    exemple
    • Pămîntul pe care stai d-ta astăzi era al unui mare nobil cu mii de slugi. SAHIA, U.R.S.S. 101.
      surse: DLRLC
    • Fu atunci o dispută între săcui, din care unii voiau să păstreze în viață vreo cîțiva din nobilii prinși, iar alții cereau ca să se omoare îndată «acești oameni nesuferiți și vrednici de ură». BĂLCESCU, O. II 259.
      surse: DLRLC

etimologie: