noajă sf [At: NECULCE, L. 238 / Pl: ~je, (rar) ~ji / E: nct] 1 (Îrg; udp „de”) Grup de animale domestice sau sălbatice care merg în rând, ca un cârd de păsări călătoare. 2 (Reg) Vită prăpădită. 3 (Reg) Femeie foarte slabă.

NOAJĂ s.f. (Mold.) Haită. Așe le-u dat turcii năvală, ca o noajă de lupi într-o turmă de oi. NECULCE. Etimologie necunoscută.

noájă f., pl. nojĭ (V. nojesc). Est. Ceată, haĭtă: o noajă de lupĭ (Neam. Rom. Lit. 2, 811).

noajă, noaje, s.f. (înv. și reg.) 1. grup de animale domestice sau sălbatice care merg în rând. 2. vită prăpădită. 3. femeie foarte slabă.

noajă, noaje, s.f. – (reg.) Haită (de lupi). Termen general și unic în Maramureșul istoric (ALR, 1961: 676). „Un mare număr de lupi este numit în Maramureș noajă de lupi” (Latiș, 1993: 175). (Maram.). – Et. nec. (MDA).

noajă, -e, s.f. – Haită (de lupi). Termen general și unic în Maramureșul istoric, atestat exclusiv în această regiune (ALR 1961: 676). „Un mare număr de lupi este numit în Maramureș noajă de lupi” (Latiș 1993: 175). – Et. nec. (MDA).