info
Varianta nlocuit este o formă elidată a lui înlocuit,înlocui.

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNLOCUI, înlocuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. 2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui. 3. A ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc. – Din loc. adv. în loc + suf. -ui.

ÎNLOCUI, înlocuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. 2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui. 3. A ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc. – Din loc. adv. în loc + suf. -ui.

înlocui vt [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pzi: ~esc / E: în loc + -ui] 1 A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. 2 A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui. 3 A ține cuiva locul temporar într-o funcție.

înlocuit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înlocui] 1-3 Înlocuire (1-3).

înlocuit2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: înlocui] Care a fost scos din locul sau din funcția sa.

ÎNLOCUI, înlocuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A pune un obiect în locul altuia (devenit necorespunzător, uzat, stricat). V. schimba. Am înlocuit geamul spart.Acolo, sus, au putrezit cîteva bîrne. Vor fi înlocuite zilele acestea. STANCU, U.R.S.S. 44. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «prin») A schimba, a substitui. A făuri suprastructura socialistă înseamnă a înlocui vechile instituții politice, juridice etc., și în primul rînd vechiul stat, cu noi instituții, socialiste, cu un stat de tip nou, proletar; înseamnă a înlocui vechea ideologie dominantă, burgheză, cu noua ideologie socialistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 96. ♦ A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în loc. 2. A putea lua locul cuiva sau a ceva îndeplinind același rol, a putea ține cu succes locul cuiva. Descoperirea noastră urma să dea, pe lîngă fontă, și un metal rar, care înlocuiește cositorul. BARANGA, I. 198. 3. A ține temporar locul cuiva absent. Pe timpul concediului voi fi înlocuit de tovarășul X.

A ÎNLOCUI ~iesc tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba ca necorespunzător, punând în loc altceva sau pe altcineva; a substitui. ~ ușa. ~ un jucător. 2) A schimba (într-o calitate), ținând (temporar) locul. ~ pe președinte. Materialele plastice ~iesc lemnul. /în + loc + suf. ~ui

înlocuì v. 1. a pune în loc: a înlocui vinul cu berea; 2. a ținea, a ocupa locul cuiva: l’am înlocuit câtva timp; 3. a urma cuiva într’un post: contabilul a fost înlocuit.

înlocuĭésc v. tr. (d. loc). Scot pe cineva orĭ ceva dintr’un loc și pun pe altu orĭ altceva: a înlocui o haĭnă, o modă pintr’alta, un funcționar pintr’altu. Suplinesc, substituĭ, țin locu pînă vine cel ce-l părăsise: a înlocui un amic bolnav.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înlocui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlocuiesc, 3 sg. înlocuiește, imperf. 1 înlocuiam; conj. prez. 1 sg. să înlocuiesc, 3 să înlocuiască

înlocui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlocuiesc, imperf. 3 sg. înlocuia; conj. prez. 3 să înlocuiască

înlocui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlocuiesc, imperf. 3 sg. înlocuia, conj. prez. 3 sg. și pl. înlocuiască

înlocui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înlocuiesc, conj. înlocuiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNLOCUI vb. 1. a schimba. (A ~ o piesă uzată.) 2. v. substitui. 3. a schimba, (înv. și pop.) a muta, (franțuzism înv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. v. suplini.

ÎNLOCUI vb. 1. a schimba. (A ~ o piesă uzată.) 2. a substitui. (A ~ o serie de termeni prin alții.) 3. a schimba, (înv. și pop.) a muta, (franțuzism înv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. a suplini. (Pe timpul cît m-a ~ la catedră.)

Intrare: înlocui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înlocui
  • ‑nlocui
  • înlocuire
  • ‑nlocuire
  • înlocuit
  • ‑nlocuit
  • înlocuitu‑
  • ‑nlocuitu‑
  • înlocuind
  • ‑nlocuind
  • înlocuindu‑
  • ‑nlocuindu‑
singular plural
  • înlocuiește
  • ‑nlocuiește
  • înlocuiți
  • ‑nlocuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înlocuiesc
  • ‑nlocuiesc
(să)
  • înlocuiesc
  • ‑nlocuiesc
  • înlocuiam
  • ‑nlocuiam
  • înlocuii
  • ‑nlocuii
  • înlocuisem
  • ‑nlocuisem
a II-a (tu)
  • înlocuiești
  • ‑nlocuiești
(să)
  • înlocuiești
  • ‑nlocuiești
  • înlocuiai
  • ‑nlocuiai
  • înlocuiși
  • ‑nlocuiși
  • înlocuiseși
  • ‑nlocuiseși
a III-a (el, ea)
  • înlocuiește
  • ‑nlocuiește
(să)
  • înlocuiască
  • ‑nlocuiască
  • înlocuia
  • ‑nlocuia
  • înlocui
  • ‑nlocui
  • înlocuise
  • ‑nlocuise
plural I (noi)
  • înlocuim
  • ‑nlocuim
(să)
  • înlocuim
  • ‑nlocuim
  • înlocuiam
  • ‑nlocuiam
  • înlocuirăm
  • ‑nlocuirăm
  • înlocuiserăm
  • ‑nlocuiserăm
  • înlocuisem
  • ‑nlocuisem
a II-a (voi)
  • înlocuiți
  • ‑nlocuiți
(să)
  • înlocuiți
  • ‑nlocuiți
  • înlocuiați
  • ‑nlocuiați
  • înlocuirăți
  • ‑nlocuirăți
  • înlocuiserăți
  • ‑nlocuiserăți
  • înlocuiseți
  • ‑nlocuiseți
a III-a (ei, ele)
  • înlocuiesc
  • ‑nlocuiesc
(să)
  • înlocuiască
  • ‑nlocuiască
  • înlocuiau
  • ‑nlocuiau
  • înlocui
  • ‑nlocui
  • înlocuiseră
  • ‑nlocuiseră
Intrare: înlocuit
înlocuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înlocuit
  • ‑nlocuit
  • înlocuitul
  • înlocuitu‑
  • ‑nlocuitul
  • ‑nlocuitu‑
  • înlocui
  • ‑nlocui
  • înlocuita
  • ‑nlocuita
plural
  • înlocuiți
  • ‑nlocuiți
  • înlocuiții
  • ‑nlocuiții
  • înlocuite
  • ‑nlocuite
  • înlocuitele
  • ‑nlocuitele
genitiv-dativ singular
  • înlocuit
  • ‑nlocuit
  • înlocuitului
  • ‑nlocuitului
  • înlocuite
  • ‑nlocuite
  • înlocuitei
  • ‑nlocuitei
plural
  • înlocuiți
  • ‑nlocuiți
  • înlocuiților
  • ‑nlocuiților
  • înlocuite
  • ‑nlocuite
  • înlocuitelor
  • ‑nlocuitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înlocui, înlocuiescverb

  • 1. A pune ceva sau pe cineva în locul altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am înlocuit geamul spart. DLRLC
    • format_quote Acolo, sus, au putrezit cîteva bîrne. Vor fi înlocuite zilele acestea. STANCU, U.R.S.S. 44. DLRLC
    • 1.1. Schimba, substitui. DLRLC
      • format_quote A făuri suprastructura socialistă înseamnă a înlocui vechile instituții politice, juridice etc., și în primul rînd vechiul stat, cu noi instituții, socialiste, cu un stat de tip nou, proletar; înseamnă a înlocui vechea ideologie dominantă, burgheză, cu noua ideologie socialistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 96. DLRLC
  • 2. A îndepărta pe cineva dintr-un post, numind pe altcineva în locul lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. A putea lua locul cuiva sau a ceva îndeplinind același rol, a putea ține cu succes locul cuiva. DLRLC
    • format_quote Descoperirea noastră urma să dea, pe lîngă fontă, și un metal rar, care înlocuiește cositorul. BARANGA, I. 198. DLRLC
  • 4. A ține cuiva locul într-o funcție, într-o muncă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe timpul concediului voi fi înlocuit de tovarășul X. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.