2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nitru sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: fr nitrure] (Chm) Combinație a azotului cu un metal Si: azotură.

NITRÚRĂ s.f. Combinație a azotului cu un metal; azotură. [< fr. nitrure].

NITRÚRĂ s. f. azotură. (< fr. nitrure)

NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

NITRURÁ, nitrurez, vb. I. Tranz. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă. – Din fr. nitrurer.

nitrura vt [At: DM / Pzi: ~rez / E: fr nitrurer] (Chm) A trata termochimic anumite oțeluri, pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă.

NITRURÁ vb. I. tr. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. [< fr. nitrurer].

NITRURÁ vb. tr. a trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzire într-o atmosferă de amoniac, urmată de o răcire lentă. (< fr. nitrurer)

A NITRURÁ ~éz tranz. (oțeluri) A supune unor procese de încălzire într-un mediu de amoniac și de răcire lentă (pentru a mări duritatea). /<fr. nitrurer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nitrurá (a ~) (ni-tru-) vb., ind. prez. 3 nitrureáză

nitrurá vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. nitruréz, 3 sg. și pl. nitrureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NITRÚRĂ s. v. azotură. (~ este o combinație a amoniacului.)

NITRU s. (CHIM.) azotură. (~ este o combinație a amoniacului.)

Intrare: nitrură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nitru
  • nitrura
plural
  • nitruri
  • nitrurile
genitiv-dativ singular
  • nitruri
  • nitrurii
plural
  • nitruri
  • nitrurilor
vocativ singular
plural
Intrare: nitrura
  • silabație: ni-tru-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nitrura
  • nitrurare
  • nitrurat
  • nitruratu‑
  • nitrurând
  • nitrurându‑
singular plural
  • nitrurea
  • nitrurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nitrurez
(să)
  • nitrurez
  • nitruram
  • nitrurai
  • nitrurasem
a II-a (tu)
  • nitrurezi
(să)
  • nitrurezi
  • nitrurai
  • nitrurași
  • nitruraseși
a III-a (el, ea)
  • nitrurea
(să)
  • nitrureze
  • nitrura
  • nitrură
  • nitrurase
plural I (noi)
  • nitrurăm
(să)
  • nitrurăm
  • nitruram
  • nitrurarăm
  • nitruraserăm
  • nitrurasem
a II-a (voi)
  • nitrurați
(să)
  • nitrurați
  • nitrurați
  • nitrurarăți
  • nitruraserăți
  • nitruraseți
a III-a (ei, ele)
  • nitrurea
(să)
  • nitrureze
  • nitrurau
  • nitrura
  • nitruraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nitrura

  • 1. A trata termochimic anumite oțeluri pentru a le mări duritatea la suprafață, prin încălzirea lor într-o atmosferă de amoniac și prin răcire lentă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: