nistor sn [At: MAT. DIALECT. I, 183 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Țapină de lemn, cu vârf de fier, cu care se desfundă canalele pe care sunt coborâte lemnele din pădure.

niște și (vechĭ) nește pron. indefinit (d. lat. néscio quĭd, nu știŭ ce. V. neștine, niscaĭ). Oare-care, ceva: niște oamenĭ, niște mîncare, niște vin. – Se întrebuințează numaĭ la nom. și ac.: niște banĭ, pe niște oamenĭ, ĭar la genitiv se întrebuințează unor saŭ a niște: unor oamenĭ, a niște oamenĭ, a niște mîncare. Se găsește și niștor (vechĭ neștor): niștor norĭ (Al. Cazaban, Vĭața Liter. 1906, 37, 3, 2). – Și’n Olt. nește (V. la puĭez).

nistor, nistore, s.n. (reg.) țapină de lemn cu vârf de fier cu care se desfundă canalele de coborâre a buștenilor din pădure.

NISTOR, Ion (1876-1962, n. Vicovu de Sus, jud. Suceava), istoric și om politic român. Acad. (1915), prof. univ. la Viena, Cernăuți și București. Luptător pentru emanciparea culturală și națională a românilor bucovineni. Membru și președinte al Societății academice studențești „Junimea”, președinte al Comitetului refugiaților români din Bucovina. A redactat și citit în fața deputaților Actul Unirii (1918). Ministru al Lucrărilor Publice (1927-1928), al Muncii (1934-1937), al Cultelor și Artelor (1939-1940). Cercetări referitoare la Istoria Moldovei și mai ales a Bucovinei („Die auswärtigen Handelsbeziejungen der Moldau im XIV, XV und XVI. Jahrhundert”, „Handel und Wandel in der Moldau bis zum Ende des 16. Jahrhundert”, „Bucovina sub raport politic și administrativ”, „Istoria Basarabiei”, „Locul lui Alexandru cel Bun în istoria civilizației creștine”). Arestat și întemnițat la Sighet (1950-1955).

NISTOR gr. Nέστωρ. I. 1. Nistor (Syn); -a f. (Ard II 153); fam. (Moț), -escu; Orescu sau din Teodorescu; -ești s.; cu afer.: Storești s.; cu apoc. Nista boier (P Gov f° 10 vo). 2. + -an; Nistoran, P. (AO IV 323); -i s.; scurtat: Torana, Stana, 1746 (AO XVII 314); Nistoreni s. (17 A IV. 3. + -oiu: Nistoroiu (BCI VI 54; Vr). 4. *Nistorin < Storin artist dramatic. 5. Nistóriu (Mar); Stória, N., ard. 6. Stornești s.(Dm; BC II) probabil din Nistorin. Nistur (17 A III 108); cf. Sturul t. 8. Cu p < t: Nispur b., 1400 și nepotul său Șteful Nisporescul (C Ștef); – Oanță(16 A I 155) Nispor/ești, -eni ss.,; cu afer. Isporești s. (17 A IV 317). II. Cu schimbarea p. fin.: 1. Nistru b, (16 A I 461) și sat în Bihor; Nistru de Cacova, 1654 (Olt); Nistra s. ard., și b. mold. (Isp I¹); Nistre b. (16 A IV 277); -a (Ștef; 16 A, III 63; Isp II¹; etc.) 2. Cu afer.: Istria fam. greacă (?) în Tracia sec. XIX (Cat tc); Istrea b., 1660 (C Lit., 1922, p. 410). 3. + -iță, ca în Mitrea > Mitriță, ar da *Istriță, accentuat ca în balada Gheorghelaș (G Dem), numele plaiului Istrița, daca s-ar lămuri mutarea accentului. 4. Nistrina, Oprina, 1824, mold. (Sur XXV). III. 1. Nestor, -escu; -a f. (Ard II 176). 2. Nestur (Puc); Nestra b. (Sur VII); diminutiv, Năstruți, V. 3. Cu apoc. *Nistu: Nistoiu și -oaia ss. Prob. cu afer.: Strușco, țig. (17 A III 17).

SLĂTINARU-NISTOR, Maria (n. 1938, Iași), soprană română. Prof. univ. la București. Repertoriu cuprinzând marile roluri de soprană, dar și roluri wagneriene (Elsa, Sieglinde, Elisabeth). Carieră internațională (Viena, Metropolitan Opera). Activitate pedagogică.