Juglans nigra L. « Nuc negru ». Specie cu tulpină dreaptă, cilindrică, înaltă pînă la 50 m, scoarță brun-închis, formează devreme ritidom. Coroană rotundă, lujerii pubescenți. Frunze de pînă la 60 cm lungime, cu 9-25 foliole, ovat-lanceolate, acuminate, serate pe margini, pubescente pe partea inferioară. Fructe sferice.

Lonicera nigra L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori purpur-roz în perechi, pe un peduncul comun, glabru, depășind mult lungimea florilor. Frunze eliptice pînă la ovat-oblonge, lungi de cca 5 cm, pe partea superioară verzi, glabre, pe cea inferioară albăstrui cu peri pe nervura mijlocie. Arbust erect, cca 1,50 m înălțime. Fruct, bacă neagră.

Morus nigra L. « Dud negru ». Specie originară din Iran (syn. M. scabra Moretti). Înflorește la sfîrșitul primăverii. Frunze lat-ovate, la bază cordate, nelobate și neregulat-dentate, scurt-pețiolate, partea superioară verde-închis, păroasă cea inferioară verde-deschis, pubescentă. Fruct roșu-negricos, pe un peduncul mult mai scurt. Arbore înalt pînă la 10 m, coroană rotundă.

Morus nigra var. globosa hort. Specie foarte decorativă, folosită mai mult pentru aliniament. Se obține prin altoire pe puieții speciilor descrise mai sus la înălțimea cerută.

Pinus nigra Arn., « Pin negru », (syn. P. laricio Poir.), « Pin austriac ». Specie cu florile femele verzi cu reflexe mov, cele mascule citron. Conuri sesile, galbene-brunii, lucioase, cîteva în verticil, ovat-conice, simetrice. Semințe cu o aripă neagră. Frunze pînă la 18 cm lungime, tari, verzi-albastre tinere apoi, cu vîrsta, verzi-întunecat, brune, cîte 2 într-o teacă înțepătoare, drepte sau puțin arcuite spre lujer, grupate terminal pe lujer. Arbore, cca 42 m înălțime, tulpină dreaptă, ramuri orizontale în verticile regulate, scoarță aspră, brună, cu ritidom de timpuriu. Coronament, mai întîi, piramidal, apoi lax. Lujeri glabri, groși cu muguri terminali, rășinoși, mari, bruni-roșietici.

Populus nigra L., « Plop negru », dintre varietățile căruia, pentru parcuri și grădini, se folosesc: – P. nigra var. italica (Muenchh.) Duroi (syn. P. pyramidalis Roz.), « Plop piramidal », înflorește primăvara înaintea înfrunzirii. Flori cu solzi glabri, cele mascule cu peste 12 stamine, cele femele lipsesc sau sînt foarte rar întîlnite. Frunze triunghiular-ovate, vîrf ascuțit, baza trunchiată, glabre, cu lungimea mai mică decît lățimea. Arbore cca 25 m înălțime, piramidal, ramuri întinse, muguri mici, lipicioși. – P. nigra var. thevestina (Dode) Bean., înflorește primăvara. Flori cu antere purpurii, amenții femeii cu solzi glabri, laciniați. Frunze verzi, glabre, triunghiular-ovate, lung-ascuțite, la bază rotunjite, pețiol turtit. Plantă, 25-30 m înălțime, cu tulpină cu scoarță albicioasă, coroană piramidală, ramuri erecte în verticil, lujeri glabrii, gri- galbeni. Fructe, capsule.

Sambucus nigra L. « Soc comun, Soc negru ». Specie care înflorește tîrziu, primăvara-vara, după ce apar frunzele. Flori albe-gălbui cu miros puternic ca și frunzele (caliciul cu 5 dinți scurți, corolă rotundă cu 5 petale patente, 5 stamine, stigmate sesile), așezate în cime umbeliforme, plane, pînă la 20 cm diametrul. Fructe mai întîi roșii, după aceea negre, lucioase. Frunze pînă la 15 cm lungime, cu 5-7 foliole eliptic-ascuțite, dentate, stipele verucoase, pe partea superioară verzi- închis, pe cea inferioară mai deschise și puțin pubescente. Arbust pînă la 6 m înălțime sau arbore pînă la 10 m înălțime. Scoarță groasă, cenușie, adînc-crestată, măduvă albă, ramuri gri.