NICROM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se folosește mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.

nicrom sns [At: ENC. TEHN. I, 401 / E: fr nichrome] Aliaj de nichel și de crom, cu sau fără alte elemente, cu proprietatea de a rezista la temperaturi înalte și care se folosește la fabricarea rezistențelor electrice.

NICROM s. n. Aliaj de nichel și crom (uneori combinat cu fier și mangan), care se întrebuințează mai ales la fabricarea rezistențelor electrice. – Din fr. nichrome.

NICROM s. n. Aliaj de nichel și crom cu fier și mangan care se întrebuințează la fabricarea rezistențelor electrice, avînd proprietatea de a rezista la temperaturi înalte.

NICROM s.n. Aliaj de fier, crom și nichel. [< fr. nichrome, cf. ni(chel) + crom].

NICROM s. n. aliaj de nichel și crom, rezistent la temperaturi înalte. (< fr. nichrome)

NICROM n. Aliaj de nichel și de crom (cu adaos de fier sau de mangan), rezistent la temperaturi înalte, întrebuințat, mai ales, la fabricarea rezistențelor electrice. /<fr. nichrome

nicrom (desp. ni-crom) s. n.

nicrom (ni-crom) s. n.

nicrom s. n. (sil. -crom)

NICRÓM (< fr. {i}; {s} fr. ni[ckel] „nichel” + chrome „crom”) s. n. Aliaj pe bază de nichel cu crom (15-30%), siliciu (până la 1,5%), aluminiu (până la 3,5%), microadaosuri de pământuri rare, rezistent la temperaturi înalte (1.000-1.250°C). Se folosește la confecționarea rezistențelor electrice, a elementelor de cupluri termoelectrice etc.