9 definiții pentru nicoreață nicoreț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nicoreață sf [At: CIHAC, II, 216 / V: ~reț sn / Pl: ~țe / E: ns cf nicorete] 1 Soi de ciupercă de culoare alburie sau brună-gălbuie, cu miros slab de anason, care crește pe ramurile și pe trunchiurile copacilor (Lentinus cochleatus). 2 (Sst) Ciupercă otrăvitoare nedefinită mai îndeaproape. corectată

nicoreț1 sm [At: A VI, 26 / Pl: ~eți / E: ns cf mișcoce, mișcoi1, mișcotei] (Reg) Păduche (Pediculus capitis).

nicoréte și -éț m. Est. Un fel de cĭupercă comestibilă (agáricus [cochleálus, Geórgii și prúnulus]).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nicoreáță (nicoréțe), s. f. – Varietate de ciuperci (Lentinus cochleatus). Origine necunoscută. Cihac, II, 216, îl pune în legătură cu sl. niknoti „a încolți”. – Var. nicorete, s. m. (ciuperci comestibile, Thicholoma Georgii, Clitopilus prunus).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nicoreáță, nicoréțe, s.f. (reg.) 1. soi de ciupercă de culoare alburie sau brună-gălbuie, care crește pe ramurile și trunchiul copacilor. 2. numele unei ciuperci otrăvitoare.

Intrare: nicoreață
nicoreață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nicoreață
  • nicoreața
plural
  • nicorețe
  • nicorețele
genitiv-dativ singular
  • nicorețe
  • nicoreței
plural
  • nicorețe
  • nicorețelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nicoreț
  • nicorețul
  • nicorețu‑
plural
  • nicoreți
  • nicoreții
genitiv-dativ singular
  • nicoreț
  • nicorețului
plural
  • nicoreți
  • nicoreților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)