NICIUN, NICIO adj. pron. neg. (antepus) (Indică inexistența ființei sau a lucrului desemnat de substantivul pe care îl determină) Niciun zgomot, nicio adiere nu se simte. – Nici + un, o (art. nehot.).

NICIUNUL, NICIUNA, niciunii, niciunele, pron. neg. Nimeni; nimic. Nu mai e niciunul. Poate că niciuna nu ar fi cerut. – Nici + unui, una (pron. nehot.).

nicĭ un, nicĭ o saŭ nicĭ-un, nicĭ-o pron. (lat. neque unus, neque una. V. nicĭ). Nimenĭ, nimic: nicĭ un om, nicĭ un lucru, nicĭ unu, nicĭ una. În nicĭ o parte, nicăirĭ.

nicio adj. pr. v. niciun

!niciun (desp. ni-ciun/nici-un) adj. pr. m., g.-d. niciunui; f. nicio (desp. ni-cio/nici-o), g.-d. niciunei; g.-d. pl. m. și f. niciunor (în niciun caz; Nu are niciun frate.; niciunor copii) corectat(ă)

+niciun chip (în ~)^[1] loc. adv.

niciuna pr. v. niciunul

niciunul (desp. ni-ciu-/nici-u-) pr. m., g.-d. niciunuia, pl. niciunii; f. niciuna, g.-d. niciuneia, pl. niciunele; g.-d. pl. m. și f. niciunora

*nici o¹ adv. + art. (nu e proastă și nu e ~ persoană incultă)

*nici o² conjcț. + num. (n-am ~ soră, nici mai multe)

*nici un¹ adv. + art. (nu e prost și nu e ~ om incult)

*nici un² conjcț. + num. (n-am ~ frate, nici mai mulți)

*nici una² conjcț. + pr. (~, nici alta)

*nici una¹ conjcț. + num. (~, nici mai multe)

*nici unu conjcț. + num. (~, nici mai mulți)

*nici unul conjcț. + pr. (~, nici altul)

nicio adj. pr. v. niciun

niciun (ni-ciun / nici-un) adj. pr. m., g.-d. niciunui / niciunui; f. nicio (ni-cio / nici-o), g.-d. niciunei / niciunei

niciuna pr. v. niciunul

niciunul (ni-ciu- / nici-u-) pr. m., g.-d. niciunuia, pl. niciunii; f. niciuna, g.-d. niciuneia, pl. niciunele; g.-d. pl. m. și f. niciunora

nici o adj. f., g.-d. nici unei^[1]

nici un adj. m., g.-d. nici unui^[1]

nici una pr. f., g.-d. nici uneia; pl. nici unele, g.-d. nici unora

nici unul pr. m., g.-d. nici unuia; pl. nici unii, g.-d. nici unora

nici o

nici un

niciun, nicio adj. (niciun om, nicio femeie).

niciunul, niciuna sb. (n’a venit niciunul, niciuna) niciunii pl. m., niciunele pl. f.

NULLA DIES SINE LINEA (lat.) nici o zi fără o linie – Pliniu cel Bătrân, „Naturalis historia”, 35-36. Cuvinte atribuite pictorului Apelles, care considera exercițiul zilnic esențial pentru desăvârșirea măiestriei artistice. Beethoven și Arghezi le-au luat drept deviză.

NULLA POENA SINE LEGE (lat.) nici o pedeapsă fără lege – Principiul legalității pedepsei în dreptul roman.

NULLA REGULA SINE EXCEPTIONE (lat.) nici o regulă fără excepție – Inițial adagiu din dreptul roman. Astăzi, aceste cuvinte au un sens mai general: realitatea este prea bogată și contradictorie pentru ca să poată fi supusă unor catalogări sau încadrată în formule rigide.

Nulla dies sine linea (lat. „Nici o zi fără linie”) – Plinius, vorbind în Historia naturalis (35-36) de pictorul Apelles, povestește că acesta nu lăsa să treacă o zi fără să tragă o linie, adică fără să deseneze. Cuvintul „linie”, mai apropiat de „rînd”, adică de „scris”, a făcut ca deviza lui Apelles să se aplice îndeosebi scriitorilor, care zilnic, cu perseverență, au dat glas condeiului lor. Ceea ce Plinius a spus despre cel mai mare pictor al Greciei, ar putea spune istoria literaturii noastre despre Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi, care – după înseși mărturisirile lor – își așterneau zi de zi gîndurile pe hîrtie, ilustrînd cu pana lor vechiul nulla dies sine linea. LIT.

Nulla regula sine exceptione (lat. „Nici o regulă fără excepție”) – Expresia vine din dreptul roman, unde excepția era un mijloc de apărare. Reclamantul formulează o pretenție. Aceasta este regula. Pîrîtul invocă un fapt accesoriu, prin care neagă pretenția reclamantului. Aceasta e excepția. Deci, orice regulă cu excepțiile ei. De unde, mai tîrziu, a rezultat și versiunea: „Excepțiile confirmă regula.” ȘT.

de nicio culoare expr. deloc.