info
Varianta ngrămădit este o formă elidată a lui îngrămădit,îngrămădi.

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGRĂMĂDI, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDI, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi.

ÎNGRĂMĂDIT, -Ă, îngrămădiți, -te, adj. 1. Care este adunat laolaltă în număr prea mare; înghesuit, îndesat, învălmășit. 2. (Fam.; despre oameni) Prost (1); nepriceput. – V. îngrămădi.

ÎNGRĂMĂDIT, -Ă, îngrămădiți, -te, adj. 1. Care este adunat laolaltă în număr prea mare; înghesuit, îndesat, învălmășit. 2. (Fam.; despre oameni) Prost (1); nepriceput. – V. îngrămădi.

îngrămădi vtr [At: DA / Pzi: ~desc / E: în- + grămădi] 1-2 A (se) strânge la un loc în număr mare. 3-4 A (se) înghesui (2-3).

îngrămădit, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: îngrămădi] 1 Adunat laolaltă în număr foarte mare. 2 Înghesuit2 (2). 3 (Fam; d. oameni) Prost. 4 Nepriceput. 5 Așezat în formă de grămadă. 6 (Fig) Copleșit de probleme.

ÎNGRĂMĂDI, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. 1. A strînge la un loc, a face grămadă; a aduna. I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. ◊ Refl. În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. (Fig.) Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. 2. A înghesui, a îmbulzi. (Refl.) Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. – Variantă: grămădi (SADOVEANU, O. VII 10, EMINESCU, O. I 54) vb. IV.

A SE ÎNGRĂMĂDI mă ~esc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă

A ÎNGRĂMĂDI ~esc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă

îngrămădì v. a se strânge grămadă.

grămădésc și îngr- v. tr. (vsl. gramaditi). Fac grămadă. Îndes, acumulez. Împing, strîng din toate părțile: a grămădi dușmaniĭ în cît să nu se maĭ poată mișca. V. refl. Mă acumulez. Mă îndes, năpădesc: găinele se grămădeaŭ la mîncare. V. agrămădesc și agestesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

grămădi (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădesc, 3 sg. grămădește, imperf. 1 grămădeam; conj. prez. 1 sg. să grămădesc, 3 să grămădească

îngrămădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădesc, 3 sg. îngrămădește, imperf. 1 îngrămădeam; conj. prez. 1 sg. să îngrămădesc, 3 să îngrămădească

îngrămădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădesc, imperf. 3 sg. îngrămădea; conj. prez. 3 să îngrămădească

îngrămădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădesc, imperf. 3 sg. îngrămădea; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrămădească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNGRĂMĂDI vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

ÎNGRĂMĂDIT adj. 1. ghemuit, îndesat, înghesuit. (Stăteau ~ ca vai de lume.) 2. burdușit, îndesat, înghesuit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Obiecte ~ într-un geamantan.)

ÎNGRĂMĂDI vb. 1. a se grămădi, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții in jurul lui.) 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

ÎNGRĂMĂDIT adj. 1. ghemuit, îndesat, înghesuit. (Stăteau ~ ca vai de lume.) 2. burdușit, îndesat, înghesuit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~.)

A (se) îngrămădi ≠ a (se) rășchira, a (se) răzleți, a (se) risipi

Intrare: îngrămădi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădire
  • ‑ngrămădire
  • îngrămădit
  • ‑ngrămădit
  • îngrămăditu‑
  • ‑ngrămăditu‑
  • îngrămădind
  • ‑ngrămădind
  • îngrămădindu‑
  • ‑ngrămădindu‑
singular plural
  • îngrămădește
  • ‑ngrămădește
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
(să)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
  • îngrămădeam
  • ‑ngrămădeam
  • îngrămădii
  • ‑ngrămădii
  • îngrămădisem
  • ‑ngrămădisem
a II-a (tu)
  • îngrămădești
  • ‑ngrămădești
(să)
  • îngrămădești
  • ‑ngrămădești
  • îngrămădeai
  • ‑ngrămădeai
  • îngrămădiși
  • ‑ngrămădiși
  • îngrămădiseși
  • ‑ngrămădiseși
a III-a (el, ea)
  • îngrămădește
  • ‑ngrămădește
(să)
  • îngrămădească
  • ‑ngrămădească
  • îngrămădea
  • ‑ngrămădea
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădise
  • ‑ngrămădise
plural I (noi)
  • îngrămădim
  • ‑ngrămădim
(să)
  • îngrămădim
  • ‑ngrămădim
  • îngrămădeam
  • ‑ngrămădeam
  • îngrămădirăm
  • ‑ngrămădirăm
  • îngrămădiserăm
  • ‑ngrămădiserăm
  • îngrămădisem
  • ‑ngrămădisem
a II-a (voi)
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
(să)
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
  • îngrămădeați
  • ‑ngrămădeați
  • îngrămădirăți
  • ‑ngrămădirăți
  • îngrămădiserăți
  • ‑ngrămădiserăți
  • îngrămădiseți
  • ‑ngrămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrămădesc
  • ‑ngrămădesc
(să)
  • îngrămădească
  • ‑ngrămădească
  • îngrămădeau
  • ‑ngrămădeau
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădiseră
  • ‑ngrămădiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • grămădi
  • grămădire
  • grămădit
  • grămăditu‑
  • grămădind
  • grămădindu‑
singular plural
  • grămădește
  • grămădiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • grămădesc
(să)
  • grămădesc
  • grămădeam
  • grămădii
  • grămădisem
a II-a (tu)
  • grămădești
(să)
  • grămădești
  • grămădeai
  • grămădiși
  • grămădiseși
a III-a (el, ea)
  • grămădește
(să)
  • grămădească
  • grămădea
  • grămădi
  • grămădise
plural I (noi)
  • grămădim
(să)
  • grămădim
  • grămădeam
  • grămădirăm
  • grămădiserăm
  • grămădisem
a II-a (voi)
  • grămădiți
(să)
  • grămădiți
  • grămădeați
  • grămădirăți
  • grămădiserăți
  • grămădiseți
a III-a (ei, ele)
  • grămădesc
(să)
  • grămădească
  • grămădeau
  • grămădi
  • grămădiseră
Intrare: îngrămădit
îngrămădit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrămădit
  • ‑ngrămădit
  • îngrămăditul
  • îngrămăditu‑
  • ‑ngrămăditul
  • ‑ngrămăditu‑
  • îngrămădi
  • ‑ngrămădi
  • îngrămădita
  • ‑ngrămădita
plural
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
  • îngrămădiții
  • ‑ngrămădiții
  • îngrămădite
  • ‑ngrămădite
  • îngrămăditele
  • ‑ngrămăditele
genitiv-dativ singular
  • îngrămădit
  • ‑ngrămădit
  • îngrămăditului
  • ‑ngrămăditului
  • îngrămădite
  • ‑ngrămădite
  • îngrămăditei
  • ‑ngrămăditei
plural
  • îngrămădiți
  • ‑ngrămădiți
  • îngrămădiților
  • ‑ngrămădiților
  • îngrămădite
  • ‑ngrămădite
  • îngrămăditelor
  • ‑ngrămăditelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngrămădi, îngrămădescverb

  • 1. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. DLRLC
    • format_quote Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. DLRLC
    • format_quote Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. DLRLC
    • format_quote În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. DLRLC
    • format_quote figurat Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. DLRLC
    • 1.1. A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. DLRLC
etimologie:
  • În + grămădi DEX '09 DEX '98

îngrămădit, îngrămădiadjectiv

etimologie:
  • vezi îngrămădi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.