NEZĂTICNIT, -Ă adj. (Învechit) Negativ al lui zăticnit. ♦ (Adverbial) În mod consecvent, regulat, neabătut (2). Unde oaîle șerpelui vii afla nezaticnit le be. cantemir, ist. 252. Acești bani, 2 lei, să le dei... pe toată luna nezăticnit (a. 1799). uricariul, i, 90. – Pl.: nezăticniți, -te. – Pref. ne- + zăticnit.