12 definiții pentru „netrebnic”   declinări

NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Ticălos, mizerabil, rău, nevrednic. Eu te las a cugeta Că... lovind pe-un domn netrebnic, vei scăpa chiar țeara ta. HASDEU, R. V. 129. L-au rugat ca să-l ierte pentru netrebnicele cugetări. DRĂGHICI, R. 75. ◊ (Substantivat) Te voi crede cu-o dovadă: vreau să fie pedepsiți Toți acei netrebnici; mîine, vreau să fie oropsiți. DAVILA, V. V. 71. 2. Care nu-i bun de nimic; nefolositor, netrebuincios, inutil. Moluzurile sînt netrebnice rămășiți, de care nimeni nu se mai atinge. SADOVEANU, O. L. 13. Cea întîi nevoie a omului este a înțelege și a fi înțeles. Cît de clasic ar fi un om neînțeles, munca lui e netrebnică. RUSSO, O. 79. Jumătate arătură și jumătate loc netrebnic, pietriș. I. IONESCU, P. 502.

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrébnic adj. m. (sil. -treb-), pl. netrébnici; f. sg. netrébnică, pl. netrébnice

NETRÉBNIC adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nedemn, nefolositor, netrebuincios, neutil, nevrednic, van, zadarnic.

NETRÉBNIC adj., s., adv. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adv. v. mișelește. 4. s. v. lichea.

NETRÉBNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; mârșav; josnic; abject; infam; nemernic; ticălos. 2) rar Care este lipsit de valoare, de utilitate; nefolositor; inutil. /<sl. netrĕbinu

netrebnic a. și m. care nu e bun de nimic. [Slav. NETRĬEBĬNŬ].

netrébnic, -ă adj. (vsl. netrĭebĭnŭ. V. potrebnic). Care nu e bun de nicĭ o treabă, păcătos, mizerabil.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NETRÉBNIC adj., s., adv. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, ticălos, (pop.) becísnic, (înv. și reg.) ticăít, (reg.) pălăvátic, proclét, (Ban.) bedáș, (înv.) fărădelége, vil, (fig.) inféct, murdár. (Ce om ~!) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignóbil, sacrilég, (înv. și pop.) parșív, scî́rnav, (Mold.) chiolhănós, (înv.) blestemățésc, fărădelége, scîrbávnic, scîrbélnic, scîrbít, verigáș, verigășós, (fig.) murdár, spurcát. (Faptă ~.) 3. adv. mișelește, ticăloșește, (livr.) infám. (A procedat ~; s-a comportat ~.) 4. s. derbedeu, lepădătură, lichea, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingár, (înv. și reg.) pujlắu, (reg.) orbéte, oșíștie, postoróncă, pújlă, (Mold.) nandralắu, poghibálă, (Transilv. și Maram.) techerghéu, (înv.) ștrengár, (fam.) cútră, marțafói, (fig.) căzătúră, otreápă, zdreánță, (reg. fig.) loáză, (arg.) sichimeá. (E un ~ total lipsit de caracter.)

netrébnic adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEDEMN. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. NEVREDNIC. VAN. ZADARNIC.