15 definiții pentru netrebnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

netrebnic, ~ă [At: CORESI, EV. 19 / V: (înv) ~trep~, (reg) ~trem~, nitrev~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv нєтрѣбьнъ] (Înv) 1 a Care este lipsit de valoare. 2 a Care este lipsit de folos Si: inutil, (înv) ponetrebnic. 3 a (Înv; udp „de”) Incapabil. 4 a (Înv) Ilegal. 5 a (Înv) Care este lipsit de temei. 6 a (Înv; în formule stereotipe) Vrednic de milă1 Si: mizerabil. 7 a (Înv) Umil. 8 a (Înv) Modest. 9-10 smf, a (Om) incapabil. 11-12 smf, a (Reg) (Om) leneș. 13 a Demn de condamnat Si: condamnabil, reprobabil, ticălos. 14 smf (Ca termen de apostrofare) Om ticălos. 15 a (Îvr) Îngrozitor.

NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -ce, adj. 1. (Adesea substantivat) Ticălos, mizerabil, păcătos. 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate; nefolositor, inutil. 3. (Înv.) Vrednic de milă, mizerabil; umil, modest; p. ext. (curent) incapabil, nevrednic. – Din sl. netrĕbĭnŭ.

NETRÉBNIC, -Ă, netrebnici, -e, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Ticălos, mizerabil, rău, nevrednic. Eu te las a cugeta Că... lovind pe-un domn netrebnic, vei scăpa chiar țeara ta. HASDEU, R. V. 129. L-au rugat ca să-l ierte pentru netrebnicele cugetări. DRĂGHICI, R. 75. ◊ (Substantivat) Te voi crede cu-o dovadă: vreau să fie pedepsiți Toți acei netrebnici; mîine, vreau să fie oropsiți. DAVILA, V. V. 71. 2. Care nu-i bun de nimic; nefolositor, netrebuincios, inutil. Moluzurile sînt netrebnice rămășiți, de care nimeni nu se mai atinge. SADOVEANU, O. L. 13. Cea întîi nevoie a omului este a înțelege și a fi înțeles. Cît de clasic ar fi un om neînțeles, munca lui e netrebnică. RUSSO, O. 79. Jumătate arătură și jumătate loc netrebnic, pietriș. I. IONESCU, P. 502.

NETRÉBNIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; mârșav; josnic; abject; infam; nemernic; ticălos. 2) rar Care este lipsit de valoare, de utilitate; nefolositor; inutil. /<sl. netrĕbinu

netrebnic a. și m. care nu e bun de nimic. [Slav. NETRĬEBĬNŬ].

netrébnic, -ă adj. (vsl. netrĭebĭnŭ. V. potrebnic). Care nu e bun de nicĭ o treabă, păcătos, mizerabil.

netremnic, ~ă a vz netrebnic

netrepnic, ~ă a vz netrebnic

nitrevnic, ~ă a vz netrebnic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!netrébnic (ne-treb-) adj. m., s. m., pl. netrébnici; adj. f., s. f. netrébnică, pl. netrébnice

netrébnic adj. m. (sil. -treb-), pl. netrébnici; f. sg. netrébnică, pl. netrébnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NETRÉBNIC adj., s., adv. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adv. v. mișelește. 4. s. v. lichea.

NETRÉBNIC adj. v. ineficace, ineficient, infructuos, inutil, nedemn, nefolositor, netrebuincios, neutil, nevrednic, van, zadarnic.

netrebnic adj. v. INEFICACE. INEFICIENT. INFRUCTUOS. INUTIL. NEDEMN. NEFOLOSITOR. NETREBUINCIOS. NEUTIL. NEVREDNIC. VAN. ZADARNIC.

NETREBNIC adj., s., adv. 1. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) pălăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Ce om ~!) 2. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 3. adv. mișelește, ticăloșește, (livr.) infam. (A procedat ~; s-a comportat ~.) 4. s. derbedeu, lepădătură, lichea, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E un ~ total lipsit de caracter.)

Intrare: netrebnic
netrebnic adjectiv
  • silabație: ne-treb-nic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • netrebnic
  • netrebnicul
  • netrebnicu‑
  • netrebnică
  • netrebnica
plural
  • netrebnici
  • netrebnicii
  • netrebnice
  • netrebnicele
genitiv-dativ singular
  • netrebnic
  • netrebnicului
  • netrebnice
  • netrebnicei
plural
  • netrebnici
  • netrebnicilor
  • netrebnice
  • netrebnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

netrebnic

  • exemple
    • Eu te las a cugeta Că... lovind pe-un domn netrebnic, vei scăpa chiar țeara ta. HASDEU, R. V. 129.
      surse: DLRLC
    • L-au rugat ca să-l ierte pentru netrebnicele cugetări. DRĂGHICI, R. 75.
      surse: DLRLC
    • Te voi crede cu-o dovadă: vreau să fie pedepsiți Toți acei netrebnici; mîine, vreau să fie oropsiți. DAVILA, V. V. 71.
      surse: DLRLC
  • 2. Care este lipsit de valoare, de folos, de utilitate sau de însemnătate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: inutil nefolositor netrebuincios 3 exemple
    exemple
    • Moluzurile sînt netrebnice rămășiți, de care nimeni nu se mai atinge. SADOVEANU, O. L. 13.
      surse: DLRLC
    • Cea întîi nevoie a omului este a înțelege și a fi înțeles. Cît de clasic ar fi un om neînțeles, munca lui e netrebnică. RUSSO, O. 79.
      surse: DLRLC
    • Jumătate arătură și jumătate loc netrebnic, pietriș. I. IONESCU, P. 502.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit Vrednic de milă.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mizerabil modest umil

etimologie: