NESĂMĂLUITOR adj. (Mold.) Care nu judecă. Iată că nu om, ce dobitoc, sau ca altă ceva, nesămăluitoriu și nesimțitorul iaste, precum leamnele, pietrile. CD 1698, 40^r; cf. CD 1770, 4^v. Etimologie: pref. ne- + sămăluitor. Vezi și nesămăluit, sămălui, sămăluință, sămăluire, sămăluitor.