7 definiții pentru nestrămutare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nestrămutare sf [At: ANTIM, P. XVI / Pl: ~tări / E: ne- + strămutare] (Asr) 1 Calitate a unui lucru de a rămâne neschimbat, definitiv. 2 (Pex) Durabilitate. 3 (Pex) Fermitate. 4 (Pex) Dârzenie. 5 (Îlav) Cu ~ În mod hotărât Si: ferm.

nestrămutare f. starea celui nestrămutat.

nestrămutáre f. Stare de a fi nestrămutat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESTRĂMUTÁRE s. v. hotărâre.

NESTRĂMUTÁRE s. v. durabilitate, rezistență, soliditate, tărie, trăinicie.

NESTRĂMUTARE s. dîrzenie, fermitate, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (~ cuiva.)

nestrămutare s. v. DURABILITATE. REZISTENȚĂ. SOLIDITATE. TĂRIE. TRĂINICIE.

Intrare: nestrămutare
nestrămutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nestrămutare
  • nestrămutarea
plural
  • nestrămutări
  • nestrămutările
genitiv-dativ singular
  • nestrămutări
  • nestrămutării
plural
  • nestrămutări
  • nestrămutărilor
vocativ singular
plural