9 definiții pentru nestatornicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESTATORNICÍE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Pref. ne- + statornicie.

nestatornicie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: ne- + statornicie] Lipsă de statornicie Si: inconstanță.

NESTATORNICÍE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Ne- + statornicie.

nestatornicie f. 1. lipsă de statornicie: nestatornicia norocului; 2. ușurință de a-și schimba părerea, purtarea.

nestatornicíe f. Lipsă de statornicie, inconstanță, instabilitate: nestatornicia caracteruluĭ, a soarteĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!nestatornicíe (nes-ta-/ne-sta-) s. f., art. nestatornicía, g.-d. nestatornicíi, art. nestatornicíei

nestatornicíe s. f. (sil. mf. -sta-), art. nestatornicía, g.-d. nestatornicíi, art. nestatornicíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESTATORNICÍE s. 1. v. instabilitate. 2. instabilitate, nestabilitate, variabilitate. (~ vremii.) 3. v. inconsecvență.

NESTATORNICIE s. 1. instabilitate, mobilitate. (~ unor dune.) 2. instabilitate, nestabilitate, variabilitate. (~ vremii.) 3. inconsecvență, inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

Intrare: nestatornicie
  • silabație: nes-ta-, ne-sta- info
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nestatornicie
  • nestatornicia
plural
genitiv-dativ singular
  • nestatornicii
  • nestatorniciei
plural
vocativ singular
plural

nestatornicie

etimologie:

  • Prefix ne- + statornicie.
    surse: DEX '09