13 definiții pentru nervozitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERVOZITÁTE s. f. Stare de enervare, de încordare nervoasă; iritare, surescitare; p. ext. nerăbdare. ◊ Loc. adv. Cu nervozitate = a) în mod nervos, crispat; b) cu nerăbdare, precipitat. – Din fr. nervosité.

NERVOZITÁTE s. f. Stare de enervare, de încordare nervoasă; iritare, surescitare; p. ext. nerăbdare. ◊ Loc. adv. Cu nervozitate = a) în mod nervos, crispat; b) cu nerăbdare, precipitat. – Din fr. nervosité.

nervozitate sf [At: ROM. LIT. 310 1/6 / Pl: ~tăți / E: nervos + -itate] 1 Stare de enervare Si: iritare. 2 Stare de încordare nervoasă Si: surescitare. 3 (Pex) Nerăbdare (3). 4 (Îlav) Cu ~ În mod nervos. 5 (Îal) Crispat. 6 (Îal) Cu nerăbdare. 7 (Îal) Precipitat.

NERVOZITÁTE s. f. Stare de enervare; iritare, surescitare, încordare nervoasă; p. ext. nerăbdare. Am cetit plicul, desfăcut cu nervozitate, stînd rezemat de bara de alamă. CAMIL PETRESCU, U. N. 168. O nervozitate neîncetată îl agita. ANGHEL, PR. 79.

NERVOZITÁTE s.f. Stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare. [Cf. fr. nervosité].

NERVOZITÁTE s. f. stare de enervare; iritare, surescitare; (p. ext.) nerăbdare. (< fr. nervosité)

NERVOZITÁTE f. Stare de enervare; iritare; surescitare. ◊ Cu ~ a) în mod nervos; b) cu nerăbdare; nerăbdător. /<fr. nervosité

* nervozitáte f. (lat. nervósitas, -átis). Caracteru de a fi nervos, iritabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nervozitáte s. f., g.-d. art. nervozitắții

nervozitáte s. f., g.-d. art. nervozității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERVOZITÁTE s. 1. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 2. neastâmpăr, nerăbdare, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpâni ~.) 3. încordare, tensiune. (~ ajunsese la maximum.)

NERVOZITATE s. 1. enervare, irascibilitate, iritabilitate, iritare, iritație, necaz, supărare, surescitabilitate, surescitare, (pop.) năduf. (Stare de ~ trecătoare.) 2. neastîmpăr, nerăbdare, (livr.) impaciență. (Nu-și poate stăpîni ~.) 3. încordare, tensiune. (~ ajunsese la maximum.)

Intrare: nervozitate
substantiv feminin (F117)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nervozitate
  • nervozitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • nervozități
  • nervozității
plural
vocativ singular
plural

nervozitate

etimologie: