O definiție pentru neprimenit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neprimenít adj. m., pl. neprimeníți; f. sg. neprimenítă, pl. neprimeníte

Intrare: neprimenit
neprimenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neprimenit
  • neprimenitul
  • neprimenitu‑
  • neprimeni
  • neprimenita
plural
  • neprimeniți
  • neprimeniții
  • neprimenite
  • neprimenitele
genitiv-dativ singular
  • neprimenit
  • neprimenitului
  • neprimenite
  • neprimenitei
plural
  • neprimeniți
  • neprimeniților
  • neprimenite
  • neprimenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)