4 definiții pentru nepriință

Explicative DEX

nepriință sf [At: CANTEMIR, IST. 33 / Pl: ~țe / E: ne- + priință] (Înv) 1 Dușmănie. 2 Persecuție. 3 Infidelitate conjugală. 4 Pagubă.

NEPRIINȚĂ s. f. (Învechit) 1. Daună, vătămare, fapt păgubitor. În stupul cu albine stăpînirea... Este slobodă și-n pace despre orice nepriință. CONACHI, P. 299. ◊ Loc. adj. De nepriință = neprielnic; dăunător. În cele ce-s de lipsă, slăvește buna-voință, Căci lipsa lor dovedește că ț-ar fi de nepriință. CONACHI, P. 269. 2. Necredință; infidelitate. Rugat fiind foarte, atît de soția cît și de împăratul și de toată curtea lui, au iertat nepriința soției. SBIERA, P. 48.

NEPRIINȚĂ s. f. (Înv.) 1. Fapt păgubitor, daună, vătămare. 2. Necredință; infidelitate. – Din ne- + priință.

Regionalisme / arhaisme

nepriință, nepriințe, s.f. (înv.) 1. dușmănie, ostilitate; prigoană, persecuție. 2. infidelitate conjugală. 3. pagubă, vătămare, neajuns.

Intrare: nepriință
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepriință
  • nepriința
plural
genitiv-dativ singular
  • nepriințe
  • nepriinței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nepriințăsubstantiv feminin

  • 1. Fapt păgubitor. DLRLC DLRM
    • format_quote În stupul cu albine stăpînirea... Este slobodă și-n pace despre orice nepriință. CONACHI, P. 299. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De nepriință = dăunător, neprielnic. DLRLC
      • format_quote În cele ce-s de lipsă, slăvește buna-voință, Căci lipsa lor dovedește că ț-ar fi de nepriință. CONACHI, P. 269. DLRLC
  • 2. Infidelitate, necredință. DLRLC DLRM
    • format_quote Rugat fiind foarte, atît de soția cît și de împăratul și de toată curtea lui, au iertat nepriința soției. SBIERA, P. 48. DLRLC
etimologie:
  • Din ne- + priință DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.