NĂPRASNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-odată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

năprasnă sf [At: PSALT. HUR. 56^v/2 / V: napraznă, neprasne, nepraznă, neprea~ / Pl: ~ne / E: slv напрасьно] 1-2 (Înv; îljv) De (sau din) ~ (Care vine, se produce etc.) dintr-o dată. 3-4 (Înv; îal) (Care vine, se produce etc.) pe neașteptate Si: subit, fulgerător. 5 (Îrg) Întâmplare neplăcută survenită pe neașteptate.

NĂPRASNĂ, năprasne, s. f. (Înv. și reg.) Întâmplare nefericită, groaznică (ivită pe neașteptate). ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, dintr-o dată, fără veste. – Din sl. naprasĩno.

NĂPRASNĂ, năprasne, s. f. (Arhaizant) Întîmplare groaznică, neașteptată, nenorocire, dezastru. Mitru muri într-o năprasnă. CAMILAR, N. I 108. Pe urmă mă gîndeam cum are să sfîrșească toată năprasna asta, să ne întoarcem odată pe la necazurile noastre. C. PETRESCU, Î. II 8. ◊ Loc. adv. De năprasnă = pe neașteptate, fără veste, subit. Au îndrăznit să intre de năprasnă la divan și să cadă dinaintea împăratului. SADOVEANU, D. P. 127. Voind a se abate cătră țărmurile mării, de năprasnă au rămas înlemnit. DRĂGHICI, R. 155.

NĂPRASNĂ ~e f. înv. reg. Nenorocire survenită pe neașteptate; întâmplare nefastă. /<sl. naprasino

năprásnă f. (vsl. naprasĭno, n. din naprasĭnŭ, subit, vehement, naprasiniĭe, mînie; rus. naprasnyĭ, zadarnic, injust, subit, naprásno, în zadar, pe nedrept). Vechĭ. Azĭ. Munt. Rar. De năprasnă, pe neașteptate, subit, de odată.

năpraznă sf vz năprasnă

neprasne sf vz năprasnă

nepraznă sf vz năprasnă

nepreasnă sf vz năprasnă

năpraznă (de) adv. pe neașteptate. [Slav. NAPRASĬNŬ, subit, strașnic].

năprasnă (înv., reg.) (desp. nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprasnei; pl. năprasne

năprasnă (înv., reg.) (nă-pras-) s. f., g.-d. art. năprasnei; pl. năprasne

năprasnă s. f. (sil. -pras-), g.-d. art. năprasnei; pl. năprasne

năprasnă, -ne.

năprasnă adv. – Deodată, pe neașteptate, pe nepusă masă. – Var. năpraznă și der. Sl. naprasĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 212; Tiktin). – Der. năprasnic, adj. (neașteptat, subit; fulminant, îngrozitor; uimitor, înspăimîntător), cf. sl. naprasĭnŭ; năprasnic (var. năprasnică), s. m. și f. (varietate de mușcată, Geranium Robertianum; varietate de clocoțel, Clematis erecta); năprăsnicie, s. f. (repeziciune).