NEPOTISM, nepotisme, s. n. (Fam.) Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

nepotism sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~e / E: fr népotisme] 1 Folosire a autorității sau a influenței personale în favoarea rudelor sau a prietenilor Vz favoritism. 2 Parvenire prin protecția rudelor sau a prietenilor influenți Vz favoritism. 3 (Înv) Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. corectat(ă)

NEPOTISM s. n. Faptul de a uza de autoritatea sau de influența personală în favoarea rudelor sau a prietenilor; promovare prin protecția rudelor și a prietenilor influenți. – Din fr. népotisme.

NEPOTISM s. n. Abuz de putere pe care îl comite cineva care acordă avantaje, favoruri, funcții rudelor și prietenilor, nedreptățind prin aceasta pe alții. V. favoritism, familiarism.

NEPOTISM s.n. 1. Abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. V. favoritism. 2. Autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. [< fr. népotisme, cf. lat. nepos – nepot].

NEPOTISM s. n. 1. autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. 2. abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. (< fr. népotisme)

NEPOTISM n. Acordare de avantaje și de privilegii rudelor sau prietenilor, folosind în mod abuziv influența personală; familiarism. /<fr. népotisme

nepotism n. tendență de a favoriza pe membrii familiei sale, când cineva se află într’o pozițiune înaltă.

* nepotízm n., pl. e (fr. népotisme, d. it. nepotismo). Favoare de care se bucuraŭ pe lîngă papĭ nepoțiĭ și alte rude ale lor. Protecțiune nemeritată acordată rudelor de la un om influent.

nepotism (fam.) s. n., pl. nepotisme

!nepotism (fam.) s. n., pl. nepotisme

nepotism s. n.

nepotism.