NEOTOMISM s. n. Mișcare teologică și filosofică din sec. XIX și XX, care promovează continuarea și înnoirea tradiției tomiste medievale în Biserica catolică. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme.

neotomism sns [At: CF 1960, 222 / P: ne-o~ / E: fr néo-thomisme] Neoscolastică (1).

NEOTOMISM s. n. Curent filozofic contemporan care reînvie sistemul scolastic al lui Toma d’ Aquino, având ca scop concilierea științei cu religia. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme.

NEOTOMISM s.n. Curent filozofic idealist-obiectiv contemporan, care reînvie doctrina scolastică a lui Toma d’Aquino și prin care se încearcă concilierea științei cu religia; neoscolastică. [Cf. fr. néo-thomisme].

NEOTOMISM s. n. curent filozofic idealist-subiectiv contemporan, care caută să reînvie doctrina scolastică a lui Toma d’Aquino, acceptând primatul puterii ecleziastice asupra celei civile; neoscolastică. (< fr. néo-thomisme)

NEOTOMISM n. Doctrină oficială a bisericii catolice, care reînvie ideile lui Toma dAquino, având ca scop concilierea științei cu religia. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-thomisme

neotomism (desp. ne-o-) s. n.

neotomism (ne-o-) s. n.

neotomism s. n. (sil. ne-o-)

NEOTOMÍSM (< fr. {i}) s. n. Mișcare teologică și filozofică din sec. 19 și 20, încurajată de enciclica papei Leon XIII, Aeterni Patris (1879), promovând continuarea și înnoirea tradiției tomiste medievale în Biserica catolica (Et. Gilson, J. Maritain).