NEOPLASTICÍSM (< fr.) s. n. Teorie estetică abstracționistă apărută, începând din 1917, în Olanda, promovată de P. Mondrian sub influența cubismului, dezvoltată și aplicată de grupul De Stijl. Constă în folosirea exclusivă a unghiului drept, creat prin întretăierea de linii orizontale și verticale și a unei game cromatice reduse (cele trei culori primare: roșu, galben și albastru). A avut o influență asupra noii generații de pictori și sculptori abstracționiști.