9 definiții pentru neomenit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

neomenit, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 135r/11 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + omenit] 1 a (Înv) Neomenos (1). 2 a (Înv) Care nu a fost cinstit, respectat. 3 a (Pop) Căruia nu i s-a oferit mâncare și băutură. 4 sm (Înv) Sălbatic.

NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenit.

NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Învechit) Neomenos, rău. Neomenit și sălbatic obicei. DRĂGHICI, R. 194. În pizma acestui neomenit zmeu, carele mă ține cu atîta pază grozavă în ladă. GORJAN, H. I 11. ◊ (Substantivat) Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrînețelor mele? ISPIRESCU, L. 121.

neomenós, -oásă (eo 2 sil.) adj. Fără omenie, crud, barbar. Adv. A te purta neomenos. – Rar și -nít.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenít adj. m. (sil. ne-o-), pl. neomeníți; f. sg. neomenítă, pl. neomeníte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEOMENÍT adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros,violent.

neomenit adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN, CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.

Intrare: neomenit
neomenit adjectiv
  • silabație: ne-o- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neomenit
  • neomenitul
  • neomenitu‑
  • neomeni
  • neomenita
plural
  • neomeniți
  • neomeniții
  • neomenite
  • neomenitele
genitiv-dativ singular
  • neomenit
  • neomenitului
  • neomenite
  • neomenitei
plural
  • neomeniți
  • neomeniților
  • neomenite
  • neomenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neomenit

  • exemple
    • Neomenit și sălbatic obicei. DRĂGHICI, R. 194.
      surse: DLRLC
    • În pizma acestui neomenit zmeu, carele mă ține cu atîta pază grozavă în ladă. GORJAN, H. I 11.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrînețelor mele? ISPIRESCU, L. 121.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + omenit.
    surse: DEX '09