NEOMENEȘTE adv. în chip neomenesc, cu cruzime. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenește.

neomenește av [At: DEX / P: ne-o~ / E: ne- + omenește] 1 În mod inuman. 2 Cu cruzime.

NEOMENEȘTE adv. În chip neomenesc, cu cruzime. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenește.

NEOMENEȘTE adv. În chip neomenesc, cu cruzime, barbar. Cel mai bun amic și camarad de arme al său... fusese asasinat neomenește. GHICA, A. 32.

NEOMENEȘTE adv. În chip neomenesc; fără de milă. [Sil. ne-o-] /ne- + omenește

neomenéște (eo 2 sil.) adv. Cu neomenie.

OMENEȘTE adv. 1 Ca oamenii ¶ 2 Cum se cade, cum se cuvine, cu omenie: de mă vei sluji însă ~, atunci îți dau în tot anul cîte un cal (RET.); te tocmește dușmănește și plătește ~ (PANN) ¶¶ C. NEOMENEȘTE: de ce mă privești așa de ~? (DEM.); să-ți fie milă și de vite: nu le pedepsi ~ (PANN) [omenesc].

neomenește (desp. ne-o-) adv.

neomenește (ne-o-) adv.

neomenește adv. (sil. ne-o-)