4 definiții pentru neoconfucianism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neoconfucianism sns [At: DN3 / P: ne-o~ / E: fr néo-confucianisme] Curent filozofic apărut în China în sec. X-XIII, care cuprindea două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius.

NEOCONFUCIANÍSM s.n. Curent filozofic apărut în China în sec. X-XIII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. [Cf. fr. néo-confucianisme].

NEOCONFUCIANÍSM s. n. curent filozofic apărut în China în sec. X-XII, care cuprinde două tendințe opuse, materialistă și idealistă, ambele invocând paternitatea lui Confucius. (< fr. néo-confucianisme)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEOCONFUCIANÍSM (< fr.) s. n. Sistem eclectic, continuator al tradiției confucianiste, cu influențe budiste și taoiste, începând cu perioada dinastiei Song (960-1279), când eticii confucianiste clasice i se adaugă o nouă metafizică centrată pe termenii chinezi li (principiu, structură) și qi (materie-energie); cercetătorii disting Școala raționalistă (Cheng Yi și Zhu Xi) și Școala spiritualistă (Cheng Hao, Lu Xianshan, Wang Yangming).

Intrare: neoconfucianism
neoconfucianism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neoconfucianism
  • neoconfucianismul
  • neoconfucianismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • neoconfucianism
  • neoconfucianismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)