Nenișori pl. localitate în județul Ialomița; însemnată pentru victoria lui Mateiu Basarab asupra lui Vasile Lupu (1639).

NENIȘOR, nenișori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

nenișor sm [At: NEGRUZZI, S. III, 19 / Pl: ~i / E: nene + -ișor] 1-4 (Pop; șhp) Nene (4, 7) (drag) Si: (rar) nenic (1-4), (Mar) neniuluc (1-4), neniuluț (1-4), (Buc) neniuț (1-4). 5 Termen de interpelare amicală între bărbați. 6-9 (Șhp) Nene (10-11) (drag).

NENIȘOR sm. dim. NENE: răcni leul, ~ule, de se cutremurară toate prejmetele (ISP.).

NENIȘOR, nenișori, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

NENIȘOR, nenișori, s. m. (Familiar și adesea ironic, numai la vocativ) Diminutiv al lui nene. Ți-am pus lingurile-n brîu, nenișorule! REBREANU, R. I 25. Mai avem treabă, nenișorule! NEGRUZZI, S. III 19.

nenișor m. Fam. Dim. d. nene (maĭ ales iron.): ĭa stăĭ, nenișorule!

nenișor (pop.) s. m., pl. nenișori

nenișor (pop.) s. m., pl. nenișori

nenișor s. m., pl. nenișori

Nenișori = Nănișori v. Anania II 5.

NENIȘOR s. m. Diminutiv al lui nene. 1. (Popular) Cf. nene (2). Cf. alexi, w., alr i 465/190. 2. Termen de interpelare amicală între bărbați. Mai avem treabă, nenișorule. negruzzi, s. iii, 19. Ce se petrece în casa acelui boier? – Lucruri mari, nenișorule, gugumănii nemaiauzite! filimon, o. i, 230. Stai, nenișorule! Am dat peste o sursă pe care n-o cunoaște nimeni. c. petrescu, î. ii, 124. Și ia mai dă-l dracului de birou, nenișorule, că doar n-o să piară țara dacă o să lipsești tu cîteva ceasuri. stănoiu, c. i. 95. Nu vrea Carol să mai fie moștenitor? Ducă-se, nenișorule ! pas, z. iv, 185. 3. Cf. nene (5). Da de unde o mai scoserăți, nenișorule, și p-asta ! petică, o. 213. Ți-am pus lingurile-n brîu, nenișorule! rebreanu, r. i, 25. Ce tot îndrugi, nenișorule! galaction, o. 279. 4. Cf. nene (6). Și nu trecu o clipă pînă veni, nenișorul meu, o trăsurică mîndră... și cu patru armăsari trupeși și sumeți. mera, l. b. 191. – Pl.: nenișori. – Nene + suf. -ișor.