3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMURITOR, -OARE, nemuritori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (în unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Pref. ne- + muritor.

nemuritor, ~oare [At: (a. 1650) GCR I, 146/38 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + muritor] 1 a Care nu cunoaște moarte Si: etern, veșnic, (îvr) nemuricios, (înv; nob) nemortac. 2 sm (Mtp) Ființă care trăiește veșnic. 3 sm (Spc) Zeu. 4 sm (Spc) Dumnezeu. 5 a Care este menit să reziste timpului. 6 a Care este menit să trăiască veșnic în amintirea oamenilor Si: etern, nepieritor (2), veșnic, (înv) nemort (2). 7 a Care este destinat gloriei, celebrității eterne Si: etern, nepieritor (2), veșnic, (înv) nemort (3). 8 sf (Bot) Imortelă (Helychrysum bracteatum). 9 sf (Bot) Imortelă (Xeranthemum annum).

NEMURITOR, -OARE, nemuritori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (În unele concepții religioase și în basme) (Ființă, suflet) care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. 2. S. m. Spec. Zeu, Dumnezeu. 3. Adj. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne; nepieritor. – Ne- + muritor.

NEMURITOR, -OARE, nemuritori, -oare, adj. (În concepțiile religioase, în basme) Care nu moare niciodată. V. etern. Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare Cum că eu sînt nemuritor Și tu ești muritoare? EMINESCU, O. I 172. ♦ Fig. Care rămîne veșnic în amintirea oamenilor, care se bucură de o glorie eternă; nepieritor, etern. Nemuritor e și Petroniu Care-a descris cu-atîta vervă banchetul lui Trimalcion. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 80. Virgil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil... și cu toate acestea sînt nemuritori! BOLINTINEANU, O. 358.

NEMURITOR ~oare (~ori, ~oare) (negativ de la muritor) Care trăiește veșnic în amintire. /ne- + muritor

nemuritor a. 1. nesupus morții: sufletul e nemuritor; 2. neperitor: nume nemuritor. ║ m. pl. divinitățile păgânismului.

nemuritór, -oáre adj. Care nu maĭ moarte, imortal, etern.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nemuritor adj. m., s. m., pl. nemuritori; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoare

nemuritor adj. m., s. m., pl. nemuritori; adj. f., s. f. sg. și pl. nemuritoare

nemuritor adj. m., s. m., pl. nemuritori; f. sg. și pl. nemuritoare, g.-d. sg. art. nemuritoarei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEMURITOARE s. v. flori-de-paie, imortelă.

nemuritoare s. v. FLORI-DE-PAIE. IMORTELĂ.

NEMURITOR adj. etern, nepieritor, nesfîrșit, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.)

Nemuritor ≠ trecător, pieritor, muritor

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Nemuritor și rece – ultimul vers din Luceafărul de Eminescu. A ajuns o expresie pentru tot ce este și rămîne etern. Mai rar și mai forțat e folosit spre a satiriza pe un nepăsător. LIT.

Intrare: nemuritoare (ființă)
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemuritoare
  • nemuritoarea
plural
  • nemuritoare
  • nemuritoarele
genitiv-dativ singular
  • nemuritoare
  • nemuritoarei
plural
  • nemuritoare
  • nemuritoarelor
vocativ singular
  • nemuritoare
  • nemuritoareo
plural
  • nemuritoarelor
Intrare: nemuritoare (plantă)
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemuritoare
  • nemuritoarea
plural
  • nemuritoare
  • nemuritoarele
genitiv-dativ singular
  • nemuritoare
  • nemuritoarei
plural
  • nemuritoare
  • nemuritoarelor
vocativ singular
  • nemuritoare
  • nemuritoareo
plural
  • nemuritoarelor
Intrare: nemuritor (adj.)
nemuritor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemuritor
  • nemuritorul
  • nemuritoru‑
  • nemuritoare
  • nemuritoarea
plural
  • nemuritori
  • nemuritorii
  • nemuritoare
  • nemuritoarele
genitiv-dativ singular
  • nemuritor
  • nemuritorului
  • nemuritoare
  • nemuritoarei
plural
  • nemuritori
  • nemuritorilor
  • nemuritoare
  • nemuritoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nemuritoare, nemuritoaresubstantiv feminin

nemuritor, nemuritoareadjectiv

  • 1. (În unele concepții religioase și în basme) Care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar cum ai vrea să mă cobor? Au nu-nțelegi tu oare Cum că eu sînt nemuritor Și tu ești muritoare? EMINESCU, O. I 172. DLRLC
  • 2. Care este menit să reziste timpului, care este destinat să trăiască veșnic în amintirea oamenilor; care este destinat gloriei, celebrității eterne. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nemuritor e și Petroniu Care-a descris cu-atîta vervă banchetul lui Trimalcion. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 80. DLRLC
    • format_quote Virgil a imitat pe Omer, Dante pe Virgil... și cu toate acestea sînt nemuritori! BOLINTINEANU, O. 358. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + muritor. DEX '09

nemuritor, nemuritorisubstantiv masculin
nemuritoare, nemuritoaresubstantiv feminin

  • 1. (În unele concepții religioase și în basme) Ființă, suflet care nu moare niciodată, care trăiește veșnic. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Prefix ne- + muritor. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.