NEMOȘTI vb. (ȚR) A slăbi, a deveni neputincios. Era știind împăratul aceasta cum topirea trupurilor de truda postului și de sudorile ostenealelor se-au așa nemoștit. VI 1671, 54^r ; cf. MARDARIE, 154; VI 1700, 32^v; VI 1779, 147^r. Etimologie: cf. sl. nemoštevati. Vezi și nemoșten. Cf. a d e v ă s i (2), b ă t o g i, m î r ș ă v i, v i t i o n i, z ă m o r î.