3 definiții pentru nemințit

Explicative DEX

nemințit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 165v/26 / Pl: ~iți, ~e / E: minți cf mințit2] (Înv) 1 Care nu dă greș niciodată. 2 Care nu se dezminte.

Arhaisme și regionalisme

nemințit, -ă, adj. (înv.) care nu dă greș niciodată; care nu se dezminte, nedezmințit.

Tezaur

NEMINȚIT, adj. (Învechit) Care nu dă greș niciodată; care nu se dezminte, nedezmințit. Ascultă dară și pre nemințitul tău Apollon cum și fără voie ș-au mărturisit pre h[risto]s. DOSOFTEI, v. S. noiembrie 165v/26. Spune într-adevăr dacă nu sînt mulți vînători... cari ar putea cu tot dreptul să ia această poetică antiteză ca deviză nemințită a vredniciei lor vînătorești? ODOBESCU, S. III, 158. – pl.: nemințiți, -te. – De la minți. cf. mințit2.

Intrare: nemințit
nemințit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemințit
  • nemințitul
  • nemințitu‑
  • neminți
  • nemințita
plural
  • nemințiți
  • nemințiții
  • nemințite
  • nemințitele
genitiv-dativ singular
  • nemințit
  • nemințitului
  • nemințite
  • nemințitei
plural
  • nemințiți
  • nemințiților
  • nemințite
  • nemințitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)