2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nemișug1 sn vz nemeșug

nemeșug sn [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 56 / V: ig, ~mi~ / E: mg nemesseg] (Trs; înv) 1-15 Nemeșie (1-15).

nemușug sn [At: MÂNDRESCU, UNG. 175 / V: ~mișug, ~moșag, ~mșug / Pl: ~uri / E: neam] (Reg) 1 Legătură de familie. 2 Înrudire. 3 Rudă. corectată

NEMEȘÚG, nemeșuguri, s. n. (Învechit) Origine nobilă, rang de nobil, noblețe; (cu sens colectiv) totalitatea nobililor, nobilime. Nimene cu nobilitatea sau cu nemeșugul său să nu se laude. ȚICHINDEAL, F. 381.

NEMUȘÚG, nemușuguri, s. n. (Regional) 1. Legătură de familie, rudenie. În puterea nemușugului, venea tare adesa pe la curtea boierească. I. CR. III 35. 2. Rudă, neam2 (3). Face pe nemușuguri să rîdă. PAMFILE, M. R. I 92.

NEMEȘÚG, nemeșuguri, s. n. (Înv. și reg.) Origine nobilă, rang de nobil; noblețe; totalitatea nobililor, nobilime. – Magh. nemesség.

NEMUȘÚG, nemușuguri, s. n. (Reg.) 1. Legătură de familie, rudenie. 2. Rudă, neam. – Magh. nemesség.

nemeșúg n., pl. urĭ (ung. nemesség). Vechĭ. Nobilime.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEMUȘÚG s. v. înrudire, neam, rubedenie, rudă, rudenie.

nemușug s. v. ÎNRUDIRE. NEAM. RUBEDENIE. RUDĂ. RUDENIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nemeșúg s.n. (înv.) 1. nemeșie, calitatea de nemeș. 2. clasa nemeșilor, totalitatea lor.

Intrare: nemeșug
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemeșug
  • nemeșugul
  • nemeșugu‑
plural
  • nemeșuguri
  • nemeșugurile
genitiv-dativ singular
  • nemeșug
  • nemeșugului
plural
  • nemeșuguri
  • nemeșugurilor
vocativ singular
plural
nemișug1 substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemișug
  • nemișugul
  • nemișugu‑
plural
  • nemișuguri
  • nemișugurile
genitiv-dativ singular
  • nemișug
  • nemișugului
plural
  • nemișuguri
  • nemișugurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemeșig
  • nemeșigul
  • nemeșigu‑
plural
  • nemeșiguri
  • nemeșigurile
genitiv-dativ singular
  • nemeșig
  • nemeșigului
plural
  • nemeșiguri
  • nemeșigurilor
vocativ singular
plural
Intrare: nemușug
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemușug
  • nemușugul
  • nemușugu‑
plural
  • nemușuguri
  • nemușugurile
genitiv-dativ singular
  • nemușug
  • nemușugului
plural
  • nemușuguri
  • nemușugurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemoșag
  • nemoșagul
plural
  • nemoșaguri
  • nemoșagurile
genitiv-dativ singular
  • nemoșag
  • nemoșagului
plural
  • nemoșaguri
  • nemoșagurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemșug
  • nemșugul
plural
  • nemșuguri
  • nemșugurile
genitiv-dativ singular
  • nemșug
  • nemșugului
plural
  • nemșuguri
  • nemșugurilor
vocativ singular
plural
nemișug2 substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemișug
  • nemișugul
plural
  • nemișuguri
  • nemișugurile
genitiv-dativ singular
  • nemișug
  • nemișugului
plural
  • nemișuguri
  • nemișugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nemeșug nemișug nemeșig

etimologie:

nemușug nemoșag nemșug nemișug regional

etimologie: