O definiție pentru nemară

nemáră f. (sîrb. namera, intențiune, bg. nemĭera, întîlnire întîmplătoare). L.V. (Let. 1, 124). Cu nemară, pe nemerite, întîmplător, nesigur. – Azĭ în Trans. ni-.

Intrare: nemară
nemară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.