2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Rar) 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc; p. ext. a se occidentaliza. 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește. – Din neamț.

nemți vr [At: RUSSO, S. 17 / Pzi: esc / E: neamț] 1 (Rar) A se asimila cu populația de limbă germană. 2 (Rar) A adopta modul de viață german. 3 (Rar; pex) A se occidentaliza. 4 (Rar) A adopta moda vestimentară occidentală. 5 (Rar) A se îmbrăca orășenește. 6 (Olt) A se îmbăta.

NEMȚÍ, nemțesc, vb. IV. Refl. (Învechit) A împrumuta limba, obiceiurile și portul din Apus; a imita moda din Apus. Pare-mi-se, vere... că și Iorgu s-a nemțit. ALECSANDRI, T. 1003. Vezeteul înspăimîntat se dipărta mîrîind din dinți:... «s-au nemțit și stăpînul meu!». RUSSO, S. 17.

nemțì v. (ironic) a se germaniza și în special a adopta portul și cultura austriacă: pare-mi-se că și Iorgu s’a nemțit AL. [V. neamț].

nemțésc v. tr. (d. Neamț). Germanizez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nemțí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nemțéște, imperf. 3 sg. se nemțeá; conj. prez. 3 să se nemțeáscă

nemțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemțésc, imperf. 3 sg. nemțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. nemțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: nemțire
nemțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemțire
  • nemțirea
plural
  • nemțiri
  • nemțirile
genitiv-dativ singular
  • nemțiri
  • nemțirii
plural
  • nemțiri
  • nemțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: nemți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • nemți
  • nemțire
  • nemțit
  • nemțitu‑
  • nemțind
  • nemțindu‑
singular plural
  • nemțește
  • nemțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nemțesc
(să)
  • nemțesc
  • nemțeam
  • nemții
  • nemțisem
a II-a (tu)
  • nemțești
(să)
  • nemțești
  • nemțeai
  • nemțiși
  • nemțiseși
a III-a (el, ea)
  • nemțește
(să)
  • nemțească
  • nemțea
  • nemți
  • nemțise
plural I (noi)
  • nemțim
(să)
  • nemțim
  • nemțeam
  • nemțirăm
  • nemțiserăm
  • nemțisem
a II-a (voi)
  • nemțiți
(să)
  • nemțiți
  • nemțeați
  • nemțirăți
  • nemțiserăți
  • nemțiseți
a III-a (ei, ele)
  • nemțesc
(să)
  • nemțească
  • nemțeau
  • nemți
  • nemțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nemți rar

  • 1. A se asimila cu populația de limbă germană, a adopta modul de viață nemțesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: germaniza
    • 1.1. prin extensiune A se occidentaliza.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: occidentaliza
      • diferențiere învechit A împrumuta limba, obiceiurile și portul din Apus; a imita moda din Apus.
        exemple
        • Pare-mi-se, vere... că și Iorgu s-a nemțit. ALECSANDRI, T. 1003.
          surse: DLRLC
        • Vezeteul înspăimîntat se dipărta mîrîind din dinți:... «s-au nemțit și stăpînul meu!». RUSSO, S. 17.
          surse: DLRLC
  • 2. A adopta moda vestimentară occidentală; a se îmbrăca orășenește.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • neamț
    surse: DEX '09 DEX '98