NELĂMURIT, -Ă, nelămuriți, -te, adj. Care nu este lămurit, care nu apare clar; confuz, neînțeles, vag. În tăcerea nopții, se auzea lugubru vuietul nelămurit al buhaiului de baltă. SADOVEANU, O. I 410. Îmbujorați, surîzînd amîndoi de-o fericire nelămurită, s-au despărțit. BART, E. 134. Se gîndea vag... la melodii blînde, somnoroase, la depărtări nelămurite, la nimic. VLAHUȚĂ, O. A. III 70.