neghină sf [At: (a. 1652) GCR I, 163/7 / V: (reg) ~gină, ~iră, ~grină, nig~ / Pl: (rar) ~ni, ~ne / E: nct] (Bot) 1 Plantă erbacee cu tulpină păroasă, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă și de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu Si: năgară (3), zizanie, (pop) mălură, (reg) negreață (7) (Agrostemma githago). 2 (Prc) Sămânță de neghină (1), care, măcinată împreună cu sămânța de grâu, dă făinii un gust neplăcut și proprietăți toxice. 3 (Îe) Nu e nici un lucru fără ~ Nu este nici un lucru perfect, fără cusur. 4 (Îe) A alege ~na din grâu A alege binele de rău. 5 (Îae) A despărți pe cei buni de cei răi. 6 (Îe) A semăna ~ (în urechile cuiva) A produce discordie, ceartă. 7 (Fig) Ceea ce este rău, vătămător, primejdios. 8 (Fig) Ceea ce trebuie înlăturat. 9 (Bot; reg) Obsigă (Bromus inermis). 10 (Bot; reg) Zizanie (Lolium perenne). 11 (Reg) Albăstriță (Centaurea cyanus). 12 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Curcubeu (Lychnis coronaria).