10 definiții pentru „nechibzuit”   declinări

NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Pref. ne- + chibzuit.

NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Ne- + chibzuit.

NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Care nu e chibzuit în cele ce face sau vorbește, care face toate fără a chibzui; nesocotit.

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. sg. nechibzuítă, pl. nechibzuíte

NECHIBZUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

Nechibzuit ≠ chibzuit, gândit, judicios, socotit

nechibzuit a. lipsit de chibzuință, nesocotit.

nechibzuít, -ă adj. Fără chibzuință, nesocotit: om, răspuns nechibzuit. Adv. A răspunde nechibzuit.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

NECHIBZUÍT adj. 1. imprudent, necugetat, neprevăzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecát, neprecugetát, (reg.) nechitít. (Om ~.) 2. nebun, nebunesc, necugetat, necumpănit, necumpătat, nesăbuit, nesocotit, prostesc, (rar) nejudecát, neprecugetát, (reg.) nechitít. (Faptă ~.)