NECHEZ, nechezuri, s. n. (Rar) Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

nechez sn [At: ALECSANDRI, POEZII, 14 / S și: ~chiez / V: (reg) nânc~, nic~, ninc~ / Pl: ~uri, (reg) ~ează / E: pvb necheza] Nechezat².

NECHEZ, (rar) nechezuri, s. n. Nechezat². – Din necheza (derivat regresiv).

NECHEZ, (rar) nechezuri, s. n. Nechezat². În nechezul calului și-n rîsul omului răzbătea toată puterea și bogăția primăverii. SADOVEANU, O. V 207. Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri. COȘBUC, P. I 195. Atunci să auzi... nechezuri de cai ce vin de la păscut. ALECSANDRI, O. P. 66. – Variante: nichez (TEODORESCU, P. P. 492), ninchez (id. ib. 494) s. n.

nechez n. strigătul calului: și’n departe se aude un nechez răsunător AL.

nechéz, a -zá v. intr. (var. din rînchez. Cp. cu botez, cutez, retez). Mold. Trans. Strig, vorbind de caĭ. – În Munt. vest. ninchez și nichez (Isp. Basme, 77 și 301). V. rînchez.

nânchez sn vz nechez

nâncheza v vz necheza

necheza vi [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: (reg) îngheza, nânc~, negh~, nenc~, nic~, ninc~, (cscj) ~zi, ninchezi / Pzi: 3 ~chează / E: ns cf râncheza] 1 (D. cai) A scoate strigăte caracteristice speciei Si: a mihohoi, a râncheza, (reg) a mihoni, a mihoti. 2 (În construcții comparative) A striga. 3 (În construcții comparative) A chiui. 4 (În construcții comparative) A răsuna. 5 (D. oameni; irn; dep) A râde într-un mod caracteristic, asemănător cu nechezatul². 6 (Pex; d. oameni; irn; dep) A chicoti.

nechezi v vz necheza

negheza v vz necheza

nencheza v vz necheza

nichez sn vz nechez

nicheza v vz necheza

ninchez sn vz nechez

nincheza v vz necheza

ninchezi v vz necheza

NECHEZA, nechez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A scoate strigătul caracteristic; a rîncheza. Caii, amîndoi albi, nechezau fără astîmpăr. SAHIA, N. 58. Murgul nechează încet și prinde a ronțăi. PĂUN-PINCIO, P. 99. Murgușorul necheza, La fugă se repezea, Și fugea, mări, fugea. ALECSANDRI, O. 114. ◊ (Glumeț; despre oameni) La crăciun nechezam ca mînzii, iar la bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10.

NICHEZ s. n. v. nechez.

NINCHEZ s. n. v. nechez.

A NECHEZA pers. 3 ~ează intranz. 1) (despre cai) A scoate sunete, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a mihoti; a râncheza. 2) iron. (despre persoane) A râde într-un mod care amintește strigătul calului. /cf. râncheza

nechezà v. a striga, vorbind de cai. [Cf. abruțez annichià, a necheza: onomatopee].

ninchezî v. V. necheza: unde ninchezi odată ISP.

nichéz V. nechez.

ninchéz V. nechez.

nechez (rar) s. n., pl. nechezuri

nechez (rar) s. n., pl. nechezuri

nechez s. n., pl. nechezuri

nechez, -chiază 3.

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează, imperf. 3 pl. nechezau; conj. prez. 3 să necheze

necheza (a ~) vb., ind. prez. 3 nechează

necheza vb., ind. prez. 3 sg. nechează

necheza (ind. prez. 3 sg. și pl. nechează)

NECHEZ s. v. nechezat.

NECHEZ s. nechezare, nechezat, nechezătură, rînchez, rînchezare, rînchezat, rînchezătură. (~ul calului.)

NECHEZA vb. v. chicoti, forăi, fornăi, sforăi.

NECHEZA vb. v. râncheza.

necheza vb. v. CHICOTI. FORĂI. FORNĂI. SFORĂI.

NECHEZA vb. a rîncheza, (reg.) a mihohoi, a mihoni, a mihoti, a străfiga. (Caii ~.)

ninchezi vb. IV (reg.) a necheza.

NEGHEZA vb. I v. necheza.