3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necări av vz nicăieri

ÎNECÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îneca și rezultatul ei; inundare, revărsare. – V. îneca.

ÎNECÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îneca și rezultatul ei; inundare, revărsare. – V. îneca.

înecare sf [At: URECHE, ap. LET. I, 145/27 / S și: (înv) înne~ / Pl: ~cări / E: îneca] 1 (Îrg) Ștrangulare. 2 (Îrg; fig) Sinucidere. 3 Sufocare. 4 (Pex; fig) Faptul de a fi copleșit de sentimente puternice Si: înecat1 (4). 5 Podidire a lacrimilor care împiedică respirația Si: înecat1 (5). 6 Moarte prin sufocare în apă sau în alt lichid Si: înecat1 (6), (înv) înecătură. 7 Inundare a unui loc, a unei arături etc. Si: înecat1 8 (Fig) Asimilare a unui grup etc. Si: înecat1 (8). 9 Scufundare a unei nave, a unui obiect etc. Si: înecat1 (9). 10 (Fig) Domolire a setei Si: înecat1 (10). 11 (Înv) Uitare. 12 (Spc) Ucidere. 13 Copleșire. 14 (Fig) Afundare.

necare sf [At: PARACLIS (1639), 254 / Pl: ~cări / E: neca] (Înv) 1-2 Omorâre (prin sugrumare). 3 Înăbușire a plantelor de cultură. 4 Înecare a cuiva. 5 Inundare.

ÎNECÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îneca și rezultatul ei. Înecarea corăbiei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înecáre s. f., g.-d. art. înecắrii

înecáre s. f., g.-d. art. înecării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNECÁRE s. 1. v. scufundare. 2. v. inundare. 3. v. asfixie.

ÎNECARE s. 1. scufundare. (~ ambarcației.) 2. inundare, potopire, (înv.) necătură. (~ cîmpiei de ape.) 3. asfixie, asfixiere, înăbușire, sufocare, sufocație, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

necáre s.f. (înv.) înnecare.

Intrare: necări
necări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înecare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înecare
  • ‑necare
  • înecarea
  • ‑necarea
plural
  • înecări
  • ‑necări
  • înecările
  • ‑necările
genitiv-dativ singular
  • înecări
  • ‑necări
  • înecării
  • ‑necării
plural
  • înecări
  • ‑necări
  • înecărilor
  • ‑necărilor
vocativ singular
plural
Intrare: necare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necare
  • necarea
plural
  • necări
  • necările
genitiv-dativ singular
  • necări
  • necării
plural
  • necări
  • necărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înecare

etimologie:

  • vezi îneca
    surse: DEX '98 DEX '09