11 definiții pentru nebiruit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Pref ne- + biruit.

nebiruit, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28/14 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + biruit] 1 Care nu este biruit. 2 Care nu poate fi biruit Si: invincibil. 3 (Fig) Care nu poate fi stăpânit.

NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Ne- + biruit.

NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; neînvins, invincibil. Nebiruit e brațul tău. COȘBUC, P. I 257. Domnul Ștefan cel vestit, Domnul cel nebiruit! ALECSANDRI, P. III 161.

NEBIRUÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la biruit): De ~ care nu poate fi biruit; de neînvins. /ne- + biruit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruíte

nebiruít adj. m., pl. nebiruíți; f. sg. nebiruítă, pl. nebiruíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEBIRUIT adj. imbatabil, invincibil, nebătut, neînfrînt, neînvins, (înv.) nefrînt. (Un sportiv ~.)

Intrare: nebiruit
nebiruit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebiruit
  • nebiruitul
  • nebiruitu‑
  • nebirui
  • nebiruita
plural
  • nebiruiți
  • nebiruiții
  • nebiruite
  • nebiruitele
genitiv-dativ singular
  • nebiruit
  • nebiruitului
  • nebiruite
  • nebiruitei
plural
  • nebiruiți
  • nebiruiților
  • nebiruite
  • nebiruitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nebiruit

etimologie:

  • Pref ne- + biruit.
    surse: DEX '09