9 definiții pentru nebănuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Pref. ne- + bănuit.

nebănuit, ~ă [At: ANGHEL, PR. 74 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + bănuit] 1 a Care nu este bănuit. 2 a Care nu poate fi presupus Si: neașteptat, neprevăzut. 3 a (Pex) Foarte mare. 4 av (Udp „de”) Neașteptat de...

NEBĂNUÍT, -Ă, nebănuiți, -te, adj. Care nu poate fi bănuit, presupus; neașteptat, neprevăzut; p. ext. foarte mare. – Ne- + bănuit.

nebănuit a. care nu e sau nu poate fi bănuit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. nebănuítă, pl. nebănuíte

nebănuít adj. m., pl. nebănuíți; f. sg. nebănuítă, pl. nebănuíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEBĂNUIT adj. imprevizibil, nescontat, surprinzător. (Roman cu un final ~.)

Nebănuit ≠ bănuit, suspect, presupus corectată

Intrare: nebănuit
nebănuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebănuit
  • nebănuitul
  • nebănuitu‑
  • nebănui
  • nebănuita
plural
  • nebănuiți
  • nebănuiții
  • nebănuite
  • nebănuitele
genitiv-dativ singular
  • nebănuit
  • nebănuitului
  • nebănuite
  • nebănuitei
plural
  • nebănuiți
  • nebănuiților
  • nebănuite
  • nebănuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nebănuit

etimologie:

  • Prefix ne- + bănuit.
    surse: DEX '09