NEATÎRNAT, -Ă, neatîrnați, -te, adj. Independent. V. autonom. Entuziasmul meu era într-adevăr nebiruit față de luciurile și stufăriile acelor lacuri, ținut neatîrnat al sălbătăciunilor aripate, al peștilor și racilor, al vidrelor și vulpilor. SADOVEANU, N. F. 53. Deosebite staturi mici... se contopiră printr-o mișcare de unitate în două staturi neatîrnate, al Țării Romînești și al Moldovei. BĂLCESCU, O. II 12.