3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndopa [At: CANTEMIR, HR. 289/13 / Pzi: îndop / E: în- + dop] 1 vt A pune un dop într-o deschizătură. 2-3 vtr (Fam; șfg) A (se) hrăni peste măsură Si: a (se) ghiftui, a (se) supraalimenta. 4 vt A hrăni o pasăre (forțat) pentru a o îngrășa. 5 vt (Reg) A îndesa. 6 vt A hrăni un copil dându-i mâncare mestecată. 7 vt (Înv) A umple. 8 vt A da din belșug daruri, bunătăți etc.

îndopat2, ~ă a [At: GORJAN, H. V, 25 / Pl: ~ați, ~e / E: îndopa] 1 Astupat. 2 (D. păsări) Hrănit forțat pentru a se îngrășa. 3 (D. oameni) Ghiftuit. 4 Care a primit multe daruri, multe bunătăți etc.

îndopat1 sn [At: DEX / Pl: (rar) ~uri / E: îndopa] 1-6 Îndopare (1-6).

ÎNDOPÁ, îndóp, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) hrăni peste măsură; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui. ♦ Tranz. A hrăni o pasăre vârându-i pe gât mâncare pentru a o îngrășa. 2. Tranz. (Reg.) A îndesa. – În + dop.

ÎNDOPÁ, îndóp, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) hrăni peste măsură; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui. ♦ Tranz. A hrăni o pasăre vârându-i pe gât mâncare pentru a o îngrășa. 2. Tranz. (Reg.) A îndesa. – În + dop.

ÎNDOPÁT2, -Ă, îndopați, -te, adj. Hrănit peste măsură; ghiftuit; (despre păsări) îngrășat prin îndopare. – V. îndopa.

ÎNDOPÁT2, -Ă, îndopați, -te, adj. Hrănit peste măsură; ghiftuit; (despre păsări) îngrășat prin îndopare. – V. îndopa.

ÎNDOPÁT1 s. n. Îndopare. – V. îndopa.

ÎNDOPÁT1 s. n. Îndopare. – V. îndopa.

ÎNDOPÁ, îndóp, vb. I. Tranz. 1. (Familiar, cu privire la persoane) A face pe cineva să mănînce mult, a hrăni peste măsură; a ghiftui. [Bunicul] te îndopa... cu dulciuri. PAS, Z. I 28. Ne-a dat de mîncare tot ce avea mai bun și ne-a îndopat bine. CREANGĂ, A. 32. ◊ Fig. Cu macaraua de încărcare el îndopa cuptoarele cu minereu. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893. ♦ Refl. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A mînca și a bea peste măsură, a se umfla de mîncare; a se sătura, a se îmbuiba, a se ghiftui. Nu vezi cum se îndoapă toți în contul lui Drumea? CAMIL PETRESCU, T. II 98. Vrăbete grăsun, care se îndoapă cu fructe de prin grădini. ODOBESCU, S. III 32. Se-ndoapă toată ziua cu ierburi de tot soiul. NEGRUZZI, S. II 245. ◊ Fig. Se îndoapă cu învățătură. ISPIRESCU, U. 3. Lumea nebună... se-ndoapă zilnic cu povești. ALECSANDRI, T. 136. 2. (Cu privire la păsări) A hrăni peste măsură vîrînd pe gît mîncare (de obicei grăunțe), pentru a îngrășa. Gîștele chinuite, puse la îndopat, stau în cușcă prizoniere. BART, E. 331. 3. A îndesa (ceva) într-o deschizătură, a umple, a înfunda (cu ceva). Cînd obosește, își șterge cu mîneca cămășii sudoarea de pe frunte, se lasă intr-o rînă pe puntea udă, scoate luleaua, o îndoapă cu tutun, apoi începe a pufăi. DUNĂREANU, CH. 84. ♦ (Regional) A astupa, a pune dop. O grămadă pive de cireș avînd, Băgă aurul prin ele și cu alt lemn le-ndopă. PANN, P. V. III 85.

ÎNDOPÁT, -Ă, îndopați, -te, adj. Hrănit peste măsură; îngrășat, ghiftuit. Găvan, cu gorduna agățată de umăr, sufla greu ca un gîscan îndopat. REBREANU, I. 30. ◊ Fig. Tunurile îndopate zvîrleau parcă cu disperare ghiulele înspre furnicarele păgînilor. SADOVEANU, O. VI 30.

A ÎNDOPÁ îndóp tranz. fam. A hrăni peste măsură; a ghiftui; a supraalimenta; a supranutri. /în + dop

îndopà v. 1. a astupa cu un dop; 2. a umplea cu mâncare, a îmbuiba.

îndóp, a v. tr. (d. dop.Îndop, îndopĭ, îndoapă; să îndoape). Umplu foarte tare, satur: a îndopa copiiĭ cu fructe, (fig.) a îndopa poporu cu palavre. V. refl. Mănînc foarte mult, mă unflu mîncînd. Fig. S’a îndopat de carte (saŭ învățînd).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndopá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndóp, 3 îndoápă

îndopá vb., ind. prez. 1 sg. îndóp, 3 sg. și pl. îndoápă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDOPÁ vb. 1. v. îmbuiba. 2. v. înfunda.

ÎNDOPÁT adj. v. îmbuibat.

ÎNDOPA vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îmbuiba, (prin Transilv. și Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a ~ cu mîncare.) 2. a înfunda, a umple. (~ soba cu lemne.)

ÎNDOPAT adj. ghiftuit, îmbuibat. (Om ~ de mîncare.)

arată toate definițiile

Intrare: îndopa
verb (VT35)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndopa
  • ‑ndopa
  • îndopare
  • ‑ndopare
  • îndopat
  • ‑ndopat
  • îndopatu‑
  • ‑ndopatu‑
  • îndopând
  • ‑ndopând
  • îndopându‑
  • ‑ndopându‑
singular plural
  • îndoa
  • ‑ndoa
  • îndopați
  • ‑ndopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndop
  • ‑ndop
(să)
  • îndop
  • ‑ndop
  • îndopam
  • ‑ndopam
  • îndopai
  • ‑ndopai
  • îndopasem
  • ‑ndopasem
a II-a (tu)
  • îndopi
  • ‑ndopi
(să)
  • îndopi
  • ‑ndopi
  • îndopai
  • ‑ndopai
  • îndopași
  • ‑ndopași
  • îndopaseși
  • ‑ndopaseși
a III-a (el, ea)
  • îndoa
  • ‑ndoa
(să)
  • îndoape
  • ‑ndoape
  • îndopa
  • ‑ndopa
  • îndopă
  • ‑ndopă
  • îndopase
  • ‑ndopase
plural I (noi)
  • îndopăm
  • ‑ndopăm
(să)
  • îndopăm
  • ‑ndopăm
  • îndopam
  • ‑ndopam
  • îndoparăm
  • ‑ndoparăm
  • îndopaserăm
  • ‑ndopaserăm
  • îndopasem
  • ‑ndopasem
a II-a (voi)
  • îndopați
  • ‑ndopați
(să)
  • îndopați
  • ‑ndopați
  • îndopați
  • ‑ndopați
  • îndoparăți
  • ‑ndoparăți
  • îndopaserăți
  • ‑ndopaserăți
  • îndopaseți
  • ‑ndopaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndoa
  • ‑ndoa
(să)
  • îndoape
  • ‑ndoape
  • îndopau
  • ‑ndopau
  • îndopa
  • ‑ndopa
  • îndopaseră
  • ‑ndopaseră
Intrare: îndopat (adj.)
îndopat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndopat
  • ‑ndopat
  • îndopatul
  • îndopatu‑
  • ‑ndopatul
  • ‑ndopatu‑
  • îndopa
  • ‑ndopa
  • îndopata
  • ‑ndopata
plural
  • îndopați
  • ‑ndopați
  • îndopații
  • ‑ndopații
  • îndopate
  • ‑ndopate
  • îndopatele
  • ‑ndopatele
genitiv-dativ singular
  • îndopat
  • ‑ndopat
  • îndopatului
  • ‑ndopatului
  • îndopate
  • ‑ndopate
  • îndopatei
  • ‑ndopatei
plural
  • îndopați
  • ‑ndopați
  • îndopaților
  • ‑ndopaților
  • îndopate
  • ‑ndopate
  • îndopatelor
  • ‑ndopatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îndopat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndopat
  • ‑ndopat
  • îndopatul
  • îndopatu‑
  • ‑ndopatul
  • ‑ndopatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • îndopat
  • ‑ndopat
  • îndopatului
  • ‑ndopatului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndopa îndopare

  • 1. tranzitiv reflexiv familiar A (se) hrăni peste măsură; a (se) supraalimenta, a (se) ghiftui; a supranutri.
    exemple
    • [Bunicul] te îndopa... cu dulciuri. PAS, Z. I 28.
      surse: DLRLC
    • Ne-a dat de mîncare tot ce avea mai bun și ne-a îndopat bine. CREANGĂ, A. 32.
      surse: DLRLC
    • figurat Cu macaraua de încărcare el îndopa cuptoarele cu minereu. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2893.
      surse: DLRLC
    • Nu vezi cum se îndoapă toți în contul lui Drumea? CAMIL PETRESCU, T. II 98.
      surse: DLRLC
    • Vrăbete grăsun, care se îndoapă cu fructe de prin grădini. ODOBESCU, S. III 32.
      surse: DLRLC
    • Se-ndoapă toată ziua cu ierburi de tot soiul. NEGRUZZI, S. II 245.
      surse: DLRLC
    • figurat Se îndoapă cu învățătură. ISPIRESCU, U. 3.
      surse: DLRLC
    • figurat Lumea nebună... se-ndoapă zilnic cu povești. ALECSANDRI, T. 136.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A hrăni o pasăre vârându-i pe gât mâncare pentru a o îngrășa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Gîștele chinuite, puse la îndopat, stau în cușcă prizoniere. BART, E. 331.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Cînd obosește, își șterge cu mîneca cămășii sudoarea de pe frunte, se lasă într-o rînă pe puntea udă, scoate luleaua, o îndoapă cu tutun, apoi începe a pufăi. DUNĂREANU, CH. 84.
      surse: DLRLC
    • 2.1. regional A pune dop.
      surse: DLRLC sinonime: astupa un exemplu
      exemple
      • O grămadă pive de cireș avînd, Băgă aurul prin ele și cu alt lemn le-ndopă. PANN, P. V. III 85.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + dop
    surse: DEX '98 DEX '09

îndopat (adj.)

  • 1. Hrănit peste măsură; (despre păsări) îngrășat prin îndopare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ghiftuit îmbuibat antonime: lihnit 2 exemple
    exemple
    • Găvan, cu gorduna agățată de umăr, sufla greu ca un gîscan îndopat. REBREANU, I. 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Tunurile îndopate zvîrleau parcă cu disperare ghiulele înspre furnicarele păgînilor. SADOVEANU, O. VI 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îndopa
    surse: DEX '09 DEX '98

îndopat (s.n.)

etimologie:

  • vezi îndopa
    surse: DEX '98 DEX '09