dexonline

info

Varianta ncârpuire este o formă elidată a lui încârpuire,încârpui.

3 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încârpui vt [At: MARIAN, NU. 704 / Pzi: ~esc / E: în- + cârpă] (Trs) A îmbrobodi pe cineva cu o cârpă.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

încârpuire sf [At: MARIAN, NU. 704 / Pl: ~ri / E: încârpui] (Trs) Îmbrobodire.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

încârpuit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: încârpui] (Trs) Îmbrobodit².

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

încîrpuĭésc v. tr. Rar. Leg cu cîrpa (îmbrobodesc).

sursa: Scriban (1939)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCÂRPUI vb. v. îmbrobodi.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

încîrpui vb. v. ÎMBROBODI.

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- flag semnalează o greșeală
- link permalink

Intrare: încârpui

încârpui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) încârpui ‑ncârpui	încârpuire ‑ncârpuire	încârpuit ‑ncârpuit încârpuitu‑ ‑ncârpuitu‑	încârpuind ‑ncârpuind încârpuindu‑ ‑ncârpuindu‑	singular	plural
		(a) încârpui ‑ncârpui	încârpuire ‑ncârpuire	încârpuit ‑ncârpuit încârpuitu‑ ‑ncârpuitu‑	încârpuind ‑ncârpuind încârpuindu‑ ‑ncârpuindu‑	încârpuiește ‑ncârpuiește	încârpuiți ‑ncârpuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	încârpuiesc ‑ncârpuiesc	(să) încârpuiesc ‑ncârpuiesc	încârpuiam ‑ncârpuiam	încârpuii ‑ncârpuii	încârpuisem ‑ncârpuisem
	a II-a (tu)	încârpuiești ‑ncârpuiești	(să) încârpuiești ‑ncârpuiești	încârpuiai ‑ncârpuiai	încârpuiși ‑ncârpuiși	încârpuiseși ‑ncârpuiseși
	a III-a (el, ea)	încârpuiește ‑ncârpuiește	(să) încârpuiască ‑ncârpuiască	încârpuia ‑ncârpuia	încârpui ‑ncârpui	încârpuise ‑ncârpuise
plural	I (noi)	încârpuim ‑ncârpuim	(să) încârpuim ‑ncârpuim	încârpuiam ‑ncârpuiam	încârpuirăm ‑ncârpuirăm	încârpuiserăm ‑ncârpuiserăm încârpuisem ‑ncârpuisem
	a II-a (voi)	încârpuiți ‑ncârpuiți	(să) încârpuiți ‑ncârpuiți	încârpuiați ‑ncârpuiați	încârpuirăți ‑ncârpuirăți	încârpuiserăți ‑ncârpuiserăți încârpuiseți ‑ncârpuiseți
	a III-a (ei, ele)	încârpuiesc ‑ncârpuiesc	(să) încârpuiască ‑ncârpuiască	încârpuiau ‑ncârpuiau	încârpuiră ‑ncârpuiră	încârpuiseră ‑ncârpuiseră

Intrare: încârpuire

încârpuire

Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

Intrare: încârpuit

încârpuit

participiu (PT2)		masculin		feminin
participiu (PT2)		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	încârpuit ‑ncârpuit	încârpuitul încârpuitu‑ ‑ncârpuitul ‑ncârpuitu‑	încârpuită ‑ncârpuită	încârpuita ‑ncârpuita
nominativ-acuzativ	plural	încârpuiți ‑ncârpuiți	încârpuiții ‑ncârpuiții	încârpuite ‑ncârpuite	încârpuitele ‑ncârpuitele
genitiv-dativ	singular	încârpuit ‑ncârpuit	încârpuitului ‑ncârpuitului	încârpuite ‑ncârpuite	încârpuitei ‑ncârpuitei
genitiv-dativ	plural	încârpuiți ‑ncârpuiți	încârpuiților ‑ncârpuiților	încârpuite ‑ncârpuite	încârpuitelor ‑ncârpuitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

încârpuire

infinitiv lung (IL107)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	încârpuire ‑ncârpuire	încârpuirea ‑ncârpuirea
nominativ-acuzativ	plural	încârpuiri ‑ncârpuiri	încârpuirile ‑ncârpuirile
genitiv-dativ	singular	încârpuiri ‑ncârpuiri	încârpuirii ‑ncârpuirii
genitiv-dativ	plural	încârpuiri ‑ncârpuiri	încârpuirilor ‑ncârpuirilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)