2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

navetá vb. I A face naveta ◊ „Din 1990, de când navetați între Cluj și Bonn, nu mai predați.” Ap. 78/93 p. 7. ◊ „Interesul pentru «ultima oră» a limbii i-a rămas neobosit cercetătoarei care navetează (altul care nu e-n DCR!) cu egală eleganță în spațiu ca și în timp.” D. 144/95 p. 13 (din navetă)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

navetá vb., ind. prez. 1 sg. navetéz; 3 sg. și pl. naveteáză

Intrare: navetare
navetare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • navetare
  • navetarea
plural
  • navetări
  • navetările
genitiv-dativ singular
  • navetări
  • navetării
plural
  • navetări
  • navetărilor
vocativ singular
plural
Intrare: naveta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • naveta
  • navetare
  • navetat
  • navetatu‑
  • navetând
  • navetându‑
singular plural
  • navetea
  • navetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • navetez
(să)
  • navetez
  • navetam
  • navetai
  • navetasem
a II-a (tu)
  • navetezi
(să)
  • navetezi
  • navetai
  • navetași
  • navetaseși
a III-a (el, ea)
  • navetea
(să)
  • naveteze
  • naveta
  • navetă
  • navetase
plural I (noi)
  • navetăm
(să)
  • navetăm
  • navetam
  • navetarăm
  • navetaserăm
  • navetasem
a II-a (voi)
  • navetați
(să)
  • navetați
  • navetați
  • navetarăți
  • navetaserăți
  • navetaseți
a III-a (ei, ele)
  • navetea
(să)
  • naveteze
  • navetau
  • naveta
  • navetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)