2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NAUTÍLUS s. m. v. nautil.

NAUTÍL, nautili, s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u-.Var.: nautílus s. m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.

NAUTÍL, nautili, s. m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u-.Var.: nautílus s. m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.

nautil sm [At: ISIS (1859), 118 2/6 / P: na-u~ / V: ~lus / Pl: ~i / E: lat nautilus, fr nautile] 1 (Lpl) Gen de animale cefalopode cu cochilia externă plan-spiralată. 2 (Șls) Animal care face parte din genul nautil (1). 3 (Spc) Moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică cu mai multe despărțituri (Nautilus pompilius). 4 Lampă în formă de nautil (3). 5 Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil (3), montată în metal și reprezentând o divinitate a mării.

NAUTÍL, nautili, s. m. Moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe încăperi (Nautilus pompilius).

NAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos].

NAUTÍL s. m. 1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată și compartimentată. 2. (ant.) lampă în formă de nautil (1). 3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării. (< fr. nautile, lat. nautilus)

NAUTÍL ~i n. Moluscă din mările calde, al cărei corp este închis într-o cochilie spiralată, împărțită în mai multe compartimente. [Sil. -na-u-] /<fr. nautile, lat. nautilus

* nautíl m., pl. (vgr. nautilos, lat. nautilus). Zool. Un fel de moluscă cefalopodă din mările calde. La vechiĭ autorĭ, argonaut, alt fel de moluscă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nautíl (na-u-) s. m., pl. nautíli

nautíl s. m. (sil. na-u-), pl. nautíli


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NAUTÍL (< fr.) s. m. 1. Cefalopod din ordinul nautiloidelor, cu patru branhii, cu cochilia spiralată și împărțită în interior în loje, cu 70-90 de tentacule; apărut în Triasic, astăzi există numai Nautilus pompilius în Oc. Indian și Oc. Pacific. 2. (În Antichitate) Lampă în formă de nautil (1). 3. (În sec. 16-17) Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil (1), montată în metal.

Intrare: nautilus
nautilus
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: nautil
  • silabație: na-u-til info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nautil
  • nautilul
  • nautilu‑
plural
  • nautili
  • nautilii
genitiv-dativ singular
  • nautil
  • nautilului
plural
  • nautili
  • nautililor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M6)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nautilus
  • nautilusul
  • nautilusu‑
plural
  • nautiluși
  • nautilușii
genitiv-dativ singular
  • nautilus
  • nautilusului
plural
  • nautiluși
  • nautilușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nautil nautilus

  • 1. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin specializare Moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărțită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. în Antichitate Lampă în formă de nautil.
    surse: DN
    • 2.1. Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării.
      surse: DN

etimologie: