9 definiții pentru naufragiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NAUFRAGIERE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia.
NAUFRAGIERE, naufragieri, s. f. Faptul de a naufragia; naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
naufragiere sf [At: PONTBRIANT, D. / P: na-u-fra-gi-e-re / V: (nob) ~gare, (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: naufragia] 1 Suferire a unui naufragiu. 2 (Ccr) Naufragiu (1). 3 (Fig) Ajungere într-o situație nefericită din cauza unor întâmplări nefavorabile. 4 (Fig; spc) Ruinare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NAUFRAGIERE s.f. Acțiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
naufragare sf vz naufragiare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
naufragiare sf vz naufragiere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
naufragiere (desp. na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. naufragierii; pl. naufragieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
naufragiere (na-u-fra-gi-e-) s. f., g.-d. art. naufragierii; pl. naufragieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
naufragiere s. f. (sil. na-u-fra-gi-e-), g.-d. art. naufragierii; pl. naufragieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
naufragiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp., -giind ger., -giere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: na-u-fra-gi-e-re
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
naufragiere, naufragierisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a naufragia. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: naufragiu
etimologie:
- naufragia DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.