2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

naroi[1] sn vz noroi1 modificată

  1. În original, tipărit greșit: noroi. O confirmă și ordonarea alfabetică falsă a definiției; Vezi și def. principală — LauraGellner

NOROI2, noroiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.

NOROI2, noroiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) afunda în noroi1, a (se) împotmoli în noroi1; a (se) murdări cu noroi1. – Din noroi1.

NOROI1, noroaie, s. n. 1. Pământ amestecat cu apă și muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ◊ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. Fig. Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ◊ Expr. A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj.

NOROI1, noroaie, s. n. 1. Pământ amestecat cu apă și muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ◊ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. Fig. Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ◊ Expr. A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj.

noroi2 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc, (reg) noroi / V: (îvp) năr~, (reg) ~oia, năroia / E: noroi1] 1 vt (D. ape) A acoperi cu un strat de noroi1 (1) Si: a înnămoli. 2 vt (D. ape) A transforma în noroi1 (1). 3 vt (Reg; d. viscol) A troieni. 4 vr (D. oameni, animale, vehicule) A se împotmoli în noroi1 (1). 5 vr A se murdări cu noroi1 (1). 6 vt (Reg) A închide într-un zid, într-o zidărie.

noroi1 sn [At: ANON. CAR. / V: (îvp) năr~, (rar) nar~ / Pl: ~oaie / E: bg нарои] 1 Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite Si: mocirlă, nămol (2), (rar) noroială, (reg) glod, năglod, nămală1, pahnă, tină. 2 Pământ depus pe fundul, pe marginea apelor sau pe terenuri inundabile Si: mâl. 3 Loc, teren cu noroi (2). 4 (Reg; îcs) De-a ~ul Joc popular, în care jucătorii se prefac, pe rând, înnămoliți în noroi, de unde vin fetele să-i scoată. 5 (Reg) Făgaș sau râpă plină cu cioturi, făcută de șuvoiul ploilor. 6 (Rar) Murdărie (1). 7 (Reg) Pământ muiat cu apă, amestecat cu paie și cu pleavă, frământat cu picioarele, din care se construiesc pereții unor case. 8 (Reg) Pământ care a fost arat de două sau de trei ori după ce s-a spart țelina. 9 (Reg) Pârloagă. 10 (Îs) ~ de sapă (sau de foraj, de sondă) Fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă, având un rol important în procesul de dislocare a rocii, în transportul ei la suprafață și în asigurarea contrapresiunii necesare asupra unor straturi de fluide sub presiune. 11 (Nob; fig; udp „de”) Cantitate mare de oameni, de lucruri, de fapte etc.) Si: mulțime. 12 (Fig) Ceea ce copleșește. 13 (Fig) Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat Si: murdărie. 14 (Fig) Caracter, atitudine, faptă josnică, vrednică de dispreț Si: murdărie. 15 (Fig) Decădere morală. 16 (Fig) Corupție. 17 (Fig) Mediu decăzut din punct de vedere moral. 18 (Îe) A împroșca (pe cineva) cu ~ sau a zvârli (sau a izbi) cu ~ (în cineva) A calomnia pe cineva.

NOROI1, noroaie, s. n. Pămînt (de pe un loc umblat) amestecat cu apa adusă de ploaie, de rîuri etc.; glod, tină. V. nămol, mocirlă. Era o clădire veche... stropită de toate noroaiele, mînjită de toate intemperiile naturii. ANGHEL, PR. 15. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate... și prin bălțile de noroi. EMINESCU, N. 33. Pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. ◊ (În metafore și comparații, exprimă ideea de murdărie, josnicie, decădere etc.) Tăvălesc a mea simțire în noroi ca-ntr-un pîrîu. MACEDONSKI, O. I 279. Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozei. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A tîrî pe cineva în noroi v. tîrî. A împroșca pe cineva cu noroi (sau a zvîrli cu noroi în cineva) = a calomnia, a defăima (pe cineva). – Variantă: năroi (BUDAI-DELEANU, Ț. 170, HODOȘ, P. P. 96) s. n.

NOROI2, noroiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu noroi, a umple cu noroi; a cufunda, a îneca în noroi. Mă împăcam și cu primăriile de-atunci ale orașelor, ce nu dau pe foc să strice drumurile și să noroiască ulițele cu ridicarea zăpezii. MACEDONSKI, O. III 32. În mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657.

A SE NOROI mă ~iesc intranz. rar (despre vehicule, persoane etc.) A intra adânc în noroi (fără a putea înainta); a se îngloda; a se înnămoli; a se împotmoli. /Din noroi

A NOROI ~iesc tranz. rar 1) A face să se noroiască. 2) A umple cu noroi; a murdări cu noroi. /Din noroi

NOROI ~oaie n. Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; glod; tină. ◊ A împroșca pe cineva cu ~ a calomnia, a defăima pe cineva. /<bulg. naroj

noroiu n. 1. amestec de pământ sau nisip cu ploaie formând o materie mai mult sau mai puțin consistentă; 2. fig. stare josnică, banalitate: în noroiul greu al prozei EM. [Cf. slav. NAROĬ, năvală].

noróĭ n., pl. oaĭe (bg. noroĭ, id.). Vest. Glod, tină, pămînt muĭat de apă (ploaĭe ș.a.). Pl. Noroĭ adînc și întins pe drum: armata înainta pin noroaĭe. Fig. Mocirlă, stare josnică, loc abject, decadență: în ce noroĭ se tăvălește!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

noroi1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, 3 sg. noroiește; imperf. 1 noroiam; conj. prez. 1 sg. să noroiesc, 3 să noroiască

noroi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, imperf. 3 sg. noroia; conj. prez. 3 noroiască

noroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. noroiesc, imperf. 3 sg. noroia; conj. prez. 3 sg. și pl. noroiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOROI s. 1. mâl, mocirlă, nămol, (rar) noroială, (înv. și reg.) moceriță, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. și Maram.) moceră. (Era mult ~ pe drum.) 2. (reg.) glod, im, imală, smolniță, tină, tinoroi. (Era plin de ~ pe pantaloni.) 3. noroi de foraj = fluid de foraj.

NOROI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)

NOROI s. 1. mîl, mocirlă, nămol, (rar) noroială, (înv. și reg.) moceriță, (reg.) glod, mocioarcă, năglod, nămală, pahnă, tău, tină, (prin Transilv. și Maram.) moceră. (Era mult ~ pe drum.) 2. (reg.) glod, im, imală, smolniță, tină, tinoroi. (Era plin de ~ pe pantaloni.)

NOROI vb. a se împotmoli, a se îngloda, a se înnămoli, a se nămoli, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Carul s-a ~ în drum.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

noroi (noroaie), s. n. – Glod, clisă, nămol. Sl. naroj „elan, impuls” (Tiktin), din riti „a mișca”, cf. paroi. Der. din sl. nora „ascunzătoare” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabilă. Bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare să provină din rom., deoarece ne-am fi așteptat la naroj, ca în sl.Der. (î)noroi, vb. (a înămoli, a înglodi; a tencui); noroială, s. f. (nămol, glod); noroios, adj. (cu noroi).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

C’est de la boue dans un bas de soie (fr. „E noroi într-un ciorap de mătase”) – cuvintele marchizului De Luaderdale despre Talleyrand, consemnate de Chateaubriand în Memoriile de dincolo de mormînt (V., pag. 402). Expresia denunță un caracter murdar care se ascunde sub maniere politicoase. E sensul contrar vorbei noastre: „Brînză bună în burduf de cîine.” IST.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a împroșca (pe cineva) cu noroi expr. a calomnia (pe cineva), a defăima.

a se înfunda în noroi / în mocirlă expr. 1. a duce o viață din ce în ce mai imorală; a fi depravat / destrăbălat. 2. a se compromite. 3. a se întovărăși cu persoane decăzute, a intra într-un mediu degradant.

Intrare: noroi (s.n.)
noroi1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • noroi
  • noroiul
  • noroiu‑
plural
  • noroaie
  • noroaiele
genitiv-dativ singular
  • noroi
  • noroiului
plural
  • noroaie
  • noroaielor
vocativ singular
plural
năroi (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năroi
  • năroiul
  • năroiu‑
plural
  • năroaie
  • năroaiele
genitiv-dativ singular
  • năroi
  • năroiului
plural
  • năroaie
  • năroaielor
vocativ singular
plural
naroi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: noroi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • noroi
  • noroire
  • noroit
  • noroitu‑
  • noroind
  • noroindu‑
singular plural
  • noroiește
  • noroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • noroiesc
(să)
  • noroiesc
  • noroiam
  • noroii
  • noroisem
a II-a (tu)
  • noroiești
(să)
  • noroiești
  • noroiai
  • noroiși
  • noroiseși
a III-a (el, ea)
  • noroiește
(să)
  • noroiască
  • noroia
  • noroi
  • noroise
plural I (noi)
  • noroim
(să)
  • noroim
  • noroiam
  • noroirăm
  • noroiserăm
  • noroisem
a II-a (voi)
  • noroiți
(să)
  • noroiți
  • noroiați
  • noroirăți
  • noroiserăți
  • noroiseți
a III-a (ei, ele)
  • noroiesc
(să)
  • noroiască
  • noroiau
  • noroi
  • noroiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năroi
  • năroire
  • năroit
  • năroitu‑
  • năroind
  • năroindu‑
singular plural
  • năroiește
  • năroiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năroiesc
(să)
  • năroiesc
  • năroiam
  • năroii
  • năroisem
a II-a (tu)
  • năroiești
(să)
  • năroiești
  • năroiai
  • năroiși
  • năroiseși
a III-a (el, ea)
  • năroiește
(să)
  • năroiască
  • năroia
  • năroi
  • năroise
plural I (noi)
  • năroim
(să)
  • năroim
  • năroiam
  • năroirăm
  • năroiserăm
  • năroisem
a II-a (voi)
  • năroiți
(să)
  • năroiți
  • năroiați
  • năroirăți
  • năroiserăți
  • năroiseți
a III-a (ei, ele)
  • năroiesc
(să)
  • năroiască
  • năroiau
  • năroi
  • năroiseră
noroia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
năroia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

noroi, noroaiesubstantiv neutru

  • 1. Pământ amestecat cu apă și muiat; loc, teren cu un asemenea pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: glod tină
    • format_quote Era o clădire veche... stropită de toate noroaiele, mînjită de toate intemperiile naturii. ANGHEL, PR. 15. DLRLC
    • format_quote Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate... și prin bălțile de noroi. EMINESCU, N. 33. DLRLC
    • format_quote Pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. DLRLC
    • 1.1. Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tăvălesc a mea simțire în noroi ca-ntr-un pîrîu. MACEDONSKI, O. I 279. DLRLC
    • format_quote Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozei. EMINESCU, O. I 149. DLRLC
etimologie:

noroi, noroiescverb

  • 1. A (se) afunda în noroi, a (se) împotmoli în noroi; a (se) murdări cu noroi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mă împăcam și cu primăriile de-atunci ale orașelor, ce nu dau pe foc să strice drumurile și să noroiască ulițele cu ridicarea zăpezii. MACEDONSKI, O. III 32. DLRLC
    • format_quote În mijlocul acestei mări glodoase era noroit un car. CONTEMPORANUL, III 657. DLRLC
etimologie:
  • noroi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.