NART, narturi, s. n. 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Preț maximal fixat de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate; p. ext. preț al unei mărfi. 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcași erau obligați să o presteze într-o zi pe moșia boierului. – Din tc. nark.

nart¹ sn [At: MUSTE, ap. LET. III, 80/34 / V: (îvr) nard, narc / Pl: ~uri / E: tc nark] 1 (Înv) Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2 (Reg) Cotă de produse ce se cuvine proprietarului unui număr de oi pe care le ține la o stână străină. 3 (Reg; îe) A da vite cu ~ A lăsa oile în grija unei stâni străine, care își oprește produsele lor, dând proprietarului oilor o cotă fixată anterior. 4 (Îrg) Tarif sau preț maximal fixat de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate. 5 (Îrg; prc) Preț al unei mărfi. 6 (Îrg; îe) A pune (sau a da, a face) ~ sau a tăia ~ul A fixa un preț de vânzare, peste care nu se poate trece. 7 (Îe) A fi cu ~ A nu lăsa din prețul unei mărfi. 8 (Înv) Normă zilnică pe care țăranii clăcași erau obligați s-o realizeze pe pământul boierului. 9 (Îlav) Cu ~ Cu măsură. 10 (D. oameni; îe) A fi cu ~ A avea obligația de a termina un lucru până la o anumită dată sau până la un anumit punct. 11 (D. lucrări; îae) A trebui să fie terminat la o dată fixă. 12 (Îe) A-i pune (cuiva) ~ A fixa un termen cuiva. 13 (Îae) A impune cuiva o obligație. 14 (Îe) A face ~ (la ceva) A începe un lucru. 15 (Îae) A lua inițiativa. 16 (Reg) Momeală pentru pești.

nart² s [At: PAMFILE, J. II, 156 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Fudulie.

NART, narturi, s. n. 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse, pe vite etc. 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate; p. ext. preț al unei mărfi. 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcăși erau obligați să o realizeze într-o zi pe moșia boierului. – Din tc. nark.

NART, narturi, s. n. 1. (Învechit) Preț obligatoriu, fixat de autorități pentru vînzarea anumitor mărfuri (mai ales a celor de primă necesitate). Prețul nu poți să-l încarci, căci carnea este cu nart. Vînatul și pasările n-au nart. FILIMON, C. 168. ◊ Expr. A pune nart (sau a tăia nartul) = a fixa, a stabili prețul unei mărfi. Au tăiat nartul grîului la schelele Dunării pe șase lei chila. GHICA, S. 512. Să puneți nart la toate lucrurile ce veți tîrgui. FILIMON, C. 167. 2. (Învechit și arhaizant) Normă, cantitate de muncă pe care țăranii erau obligați s-o realizeze într-o zi pe moșia boierului. Puțini bani toamna; multă muncă vara; că le puneți asemenea nart, de nu se mai pot descurca. SADOVEANU, N. F. 91.

NART ~uri n. înv. 1) Preț fixat de autorități ca limită la vânzarea unor categorii de mărfuri. 2) Normă zilnică de muncă care trebuia îndeplinită de țăranii clăcași pe moșia boierului. /<turc. nark

nart m. 1. od. tarif oficial, preț fix de vânzare: au tăiat nartul grâului la schelele Dunării pe 6 lei chila GHICA; 2. fig. moderațiune: cu nart; 3. Mold. îndemn, inițiativă: a făcut nart la țarină (a fost cel dintâi care și-a băgat vitele în țarină și după el, văzându-l, le-au băgat toți). [Turc. NARK, taxă].

nart n., pl. urĭ (turc. nark, d. pers. narh). Vechĭ. Taxă fixă pe mărfurĭ saŭ pe vite. Preț fix stabilit de stat p. vînzarea mărfurilor.

narc sn vz nart¹

nard² sn vz nart¹

nart s. n., pl. narturi

nart s. n., pl. narturi

nart s. n., pl. narturi

nart (narturi), s. n. – Tarif. – Mr. narche. Tc. nark, din per. narh „valoare” (Șeineanu, II, 269; Lokotsch 1557), cf. ngr. νάρϰι, bg. nark.

nart² s.n. (reg.) fudulie.