naporojnă sf [At: DDRF / V: ~purojne, năp~, năporoșnă, năporoșine, năporoșnii, năprojnie, năpurojnie, năpuroșnie, noporojne / Pl: ~ne / E: ns cf slv пражьмо „pâinișoară”] (Reg) 1 Pâine sau colac duse la biserică cu ocazia unor sărbători, la înmormântări sau la pomenirea morților Vz pomană. 2 (Pex) Ospăț după înmormântare.

napurojne sf vz naporojnă

năporojnă sf vz naporojnă

năporoșine sfp vz naporojnă

năporoșnă sf vz naporojnă

năporoșnii sfp vz naporojnă

năprojnie sf vz naporojnă

năpurojnie sf vz naporojnă

năpuroșnie sf vz naporojnă

noporojne sf vz naporojnă^[1] corectat(ă)

naporójne și -urójne f. (alterat din bg. nabrašen, fem. -šna, presărat cu făină, și naprašen, prăfuit; brašnen, fem. brašna, făĭnos, d. brašno, făină; rus. naporožnĭi, gol, vacant, naporošennyĭ, prăfuit, Bern. 1, 74). Vest. Colac mare cu maĭ multe împletiturĭ în mijlocu luĭ: o salată pe care o mînca c’o napurojne (VR. 1928, 9, 108). – Și năpurójnie, -óșnie (Rț.), noporójnie (Săcele), năporóșnă, năpuróșnă și (în Vl.) năprójnie. V. călăvie.

napurójne V. naporojne.

năporóșnă V. naporojne.

năprójnie, năpurójnie -uróșnă și -róșnie V. naporojne.

năprojnie (-ii), s. f. – Pîine de pomană în formă de cruce cu patru pîinișoare rotunde în fiecare din colțurile sale. – Var. năp(o)rojn(i)e, nap(o)rajn(i)e, năp(o)roșnă etc. Bg. naprazdno „degeaba”, de la prazden „gol”. Der. din bg. nabrašen „presărat cu făină” (Scriban) pare mai puțin probabilă.

naporojnă, naporojne, s.f. (reg.) 1. pâine sau colac dus la biserică. 2. ospăț la înmormântări; pomană.

naporojnă, naporojne s. f. (Înv.) Pâine sau colac care se aduce la biserică cu prilejul unor sărbători, la înmormântări sau la pomenirea unor morți; pomană; p. ext. ospăț care se face la înmormântări. – Cf. sl. prajŭmo „pâinișoară”.