nahlap [At: VLAHUȚĂ, R. P. 84 / V: ma~ sm, ~ab sn, nădlab sm, năh~, năl~ sn, năs~, / Pl: ~i, ~e / E: ns cf bg слап, srb slap] 1-2 sm (Reg; mpl) (Vârtej sau) val mare făcut de o apă curgătoare. 3 sn (Reg) Loc de pe parcursul unui râu unde sunt stânci sub apă. 4 sn (Reg; îf nahlab) Lucru mare și urâcios. 5 sn (Buc) Bucată de lemn, mămăligă, pâine, piatră etc. 6 sn (Reg) Troian de zăpadă. 7 sn (Ban; îf nălap) Noroi mare Si: mâl.

NAHLAP, nahlapi, s. m. (Mai ales la pl.) Vîrtej mare într-o apă curgătoare. Cînd vin nahlapi... apoi parcă au gheare, așa apucă și duc cu ei. SADOVEANU, N. P. 152. Vuiesc pe Bistrița nahlapii Și cîntă volbura la Toance. TOPÎRCEANU, M. 73. Bistrița, vijelios bătîndu-și nahlapii de stînci. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Undă. (Atestat în forma năhlap) Și-i plăcea liniștea în care nu se auzea decît clipocitul năhlapilor de pe lîngă mal. POPA, V. 180. – Variantă: năhlap s. m.

nahlap n. Mold. vârtej de apă curgătoare. [Origină necunoscută].

nahláp și năhláp m. (aspect ung. Cp. și cu vsl. hlapati, a pleoscăi). Mold. nord. Pl. Val mare: nahlapiĭ Bistrițeĭ. – În Suc. (rev. I. Crg. 13, 151) nahlap, bulgăre mare de pămînt saŭ de omăt. În Bc. (rev. I. Crg. 6, 315), nahlab (probabil, neutru), lucru mare și uricĭos. În Meh. (Boc.) năslapĭ, valurĭ de apă. Vechĭ și nădlabĭ.

mahlap sm vz nahlap

nahlab sm vz nahlap

nădlab sm vz nahlap

năhlap sm vz nahlap

nălap sn vz nahlap

năslap sm vz nahlap

NĂHLAP s. n. v. nahlap.

năhláp V. nahlap.

năsláp V. nahlap.

nahlap (reg.) (desp. na-hlap) s. m., pl. nahlapi

nahlap (reg.) (na-hlap) s. m., pl. nahlapi

nahlap s. m. (sil. -hlap), pl. nahlapi

nahlap (nahlapi), s. m. – Tălăzuire, contracurent. Origine suspectă. Pare legat de sl. chlapati „a face valuri mici” (Tiktin) sau mai curînd var. a lui năvrap.

MAHLÁP s. m. v. nahlap.