14 definiții pentru nadiceancă nadișancă nadicencă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NADICEÁNCĂ, nadicence, s. f. (Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [Var.: nadișáncă s. f.] – Din ucr. naĩtyčanka.

NADICEÁNCĂ, nadicence, s. f. (Reg.) Trăsură mică și ușoară, neacoperită; brișcă. [Var.: nadișáncă s. f.] – Din ucr. naĩtyčanka.

nadiceancă sf [At: GANE, N. II, 145 / V: ~nă, ~ișancă, naiti~, naiticea / Pl: ? / E: ucr найтичанка] (Reg) Trăsură mică și ușoară, neacoperită Si: brișcă.

NADICEÁNCĂ s. f. v. nadișancă.

nadiceancă f. Mold. un fel de trăsură. [Lit. brișcă de Neutitschein, oraș în Moravia].

NADIȘÁNCĂ s. f. v. nadiceancă.

NADIȘÁNCĂ s. f. v. nadiceancă.

nadișancă sf vz nadiceancă

NADICÉNCĂ s. f. v. nadișancă.

NADIȘÁNCĂ, nadișence, s. f. (Regional) Trăsură mică, ușoară, neacoperită; brișcă. Preoții își aveau și ei o nadișancă vopsită verde. SADOVEANU, B. 267. – Variante: nadiceáncă, nadicéncă (GANE, N. II 144) s. f.

nadișáncă f. pl. e saŭ nadișăncĭ (după Tkt., d. orașu Neu-Titschein din Moravia, de unde rut. *naĭtĭčánka. Cp. și cu rom. dicean). Est. Brișcă, trăsurică c’un cal. – Și natișancă și nădășancă; nadiceancă și (Bucov.) naĭticeancă, pl. ence.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nadiceáncă (reg.) s. f., g.-d. art. nadicéncei; pl. nadicénce

nadiceáncă s. f. (sil. -cean-), g.-d. art. nadicéncei; pl. nadicénce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NADICEÁNCĂ s. v. birjă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nadișáncă (-énci), s. f. – Cabrioletă. – Var. natișancă, nădășancă, nadiceancă, (Bucov.) naiticeancă. Rut. najtičanka (Bogrea, Dacor., IV, 835), din Neu-Titschein, oraș din Moravia. În Mold.

Intrare: nadiceancă
nadiceancă substantiv feminin
substantiv feminin (F29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nadiceancă
  • nadiceanca
plural
  • nadicence
  • nadicencele
genitiv-dativ singular
  • nadicence
  • nadicencei
plural
  • nadicence
  • nadicencelor
vocativ singular
plural
nadișancă substantiv feminin
substantiv feminin (F30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nadișancă
  • nadișanca
plural
  • nadișence
  • nadișencele
genitiv-dativ singular
  • nadișence
  • nadișencei
plural
  • nadișence
  • nadișencelor
vocativ singular
plural
nadicencă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nadicencă
  • nadicenca
plural
  • nadicence
  • nadicencele
genitiv-dativ singular
  • nadicence
  • nadicencei
plural
  • nadicence
  • nadicencelor
vocativ singular
plural

nadiceancă nadișancă nadicencă

etimologie: